Capitolul 12:Happyness

       P.V. Alexa

    M-am trezit cu zambetul pe buze.Prezic ca va fi o zi superba.M-am ridicat din pat si am inaintat spre fereastra si deschizand-o,lasand razele soarelui sa-mi incalzeasca fata.Fifi inca dormea,asa ca fara sa fac zgomot,am deschis usa si m-am dus spre camera lui Rahl.

    Avea doar o pereche de pantaloni pe el,lasandu-si bustul la vedere.Doamne,ce bine arata!Tentatia era prea mare,asa ca m-am asezat usor pe pat langa el si i-am atins pieptul bine lucrat,trasand linii aiurea.Rahl mi-a prins mana si a deschis ochii.Nu stiam ce sa fac!Eram speriata!Am incercat sa-mi desprind mana,dar el nu-mi dadea drumul.M-am uitat speriata la el,si pentru cateva clipe m-a privit intre-un fel straniu.M-am panicat si am incercat din nou sa-mi desprind mana,dar nedezlipindu-mi privirea de la el.Mi-a dat drumul si m-a intrebat ce caut acolo.

     -Eu...eu...d-doar vream...s-sa v-vad ce faci...

     Da,explicatia asta e de rahat!Ce ma fac?!

     -Calmeaza-te,Alexa,nu te omor,a spus incepand sa chicoteasca.

     Am inspirat adanc si mi-am cerut scuze.

     -E-n regula,doar ca nu-mi place sa vina cineva in camera mea fara sa-i permit eu.
     -Ah...atunci eu am plecat.

     -Ramai!

     Daca nu era vocea aceea care baga frica in mine,poate as fi plecat.M-am asezat pe marginea patului cu privirea in pamant.

      -Alexa,nu-ti fie frica.

      -Nu mi-e,doar ca...

      -Doar ca ce?Poti sa-mi spui orice.

      -Nu stiu...E cam aiurea...

      -Sunt numai urechi.

      -Cand m-am trezit in dimineata asta,simteam nevoia sa te vad.

      -Aha.

      -Ti-am zis ca-i aiurea!am spus rusinata.

      -Ma bucur c-ai venit.
      -Chiar?l-am intrebat uimita,ridicandu-mi privirea spre el.
      -Da.

      -Damon!Unde e fiica mea!tipa Katherine cu lacrimi in ochi.

      Damon incerca in continuare s-o calmeze,dar nu-i prea mergea.Si el era la fel de panicat,dar incerca sa-si pastreze calmul.

      Trecuse doua saptamani de cand Alexa disparuse.Katherine plangea zi de zi,noapte de noapte,fara oprire,strigand-o pe fiica ei.Damon era cu fiecare zi mai panicat,mai ingrijorat...Numai trebuia sa treaca mult,ca sa se piarda si el cu firea.Dar nu putea!Trebuia sa-si pastreze calmul.Sa aiba speranta.O va gasi!

              P.V. Alexa

        -Am o supriza pentru tine!spuse Rahl intrand in camera mea.Urmeaza-ma.
        L-am urmat de-ndata.
        M-a condus in ''sala regala'',cum ii spuneam eu.Era o incapere mare,ca restul incaperilor din acest castel,cu o masa foarte mare,inconjurata de scaune.

        -Alexa!excalama o voce atat de cunoscuta.

        Mi-am indreptat privirea spre acea persoana si am vazut-o pe mama,alaturi de tata,unchiu,matusa si Chad.

         I-am imbratisat pe toti si le-am povestit tot ce mi s-a intamplat de cand am disparut de la spital si ce mi-a spus Rahl despre mine.

         -Ipocrita aia de Lucy!spuse Chad.Cat ma bucur ca-i moarta!

         -Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru fiica mea!spuse tata.

         -Crede-ma,am facut-o cu placere!

         -Eu nu inteleg un lucru,am inceput eu.

         -Ce?ma intreaba Rahl nedumerit.

         -Voi ati spus c-am lipsit de doua saptamani,am spus privind spre ei,dar eu ma afla aici doar de doua zile.

         -Asta e din cauza ca timpul trece diferit in acesta lume,raspunse Rahl.
         -Aha...

         Le-am aratat imprejurimile,am mai povestit,iar cand s-a lasat seara,Declan i-a condus in camerele lor.

         In zilele care au venit,Rahl m-a invatat sa-mi controlez Puerea,si cu fiecare zi care trecea,deveneam din ce in ce mai buna.In curand,pregatirea mea va fi gata,si-mi voi indeplini misiunea pentru care am fost adusa aici.
         In saptaminile astea,am inceput sa tin foarte mult la Rahl,desi cred ca e putin spus ''sa tin''.Mai degraba as putea spune ca a inceput sa-mi placa foarte mult.Imi place sa petrec timpul cu el,iar cand nu-i cu mine,timpul trece greu.Ma topesc dupa zambetul lui si dupa ochii lui albastri.Mereu ma face sa zambesc.Nu vreau sa plec niciodata de langa el.

          M-am privit in oglinda si am ramas uimita cat de bine aratam.Rochia venea perfect pe mine,iar combinatia de alb si rosu era superba.Parul il aveam prins intr-un coc,lasand cateva suvite libere.      

Aratam perfect!

Am iesit din camera si m-am indreptat spre ''sala regala'',iar pe drum am dat de tata si de Chad,care erau imbracati ca de obicei.Chiar nu vreau sa renunte la hainele din Lumea Noua.

 -Arati uimitor!spuse tata sarutandu-ma pe obraz.

  -Da,ca o adevarata printesa!continua Chad.

  -Multumesc!

 Ne-am continuat drumul,iar cand am ajuns,le-am vazut pe mama si tusa,si desigur,si pe unchiu,care nici el nu renuntase hainele lui.

Mama purta o rochie rosie,fara bretele,iar la par isi facuse bucleIar tusa Elena purta o rochie albastra cu volanase si fara bretele,iar parul il avea prins intr-un coc.

    In sala erau doar cateva persoane pe care le mai cunoscusem de cand eram aici,dar restul habar n-am cine erau.

     -Domnilor si doamnelor,incepu Rahl,as vrea sa comunic ceva foarte important.

     Toti erau atenti la el.

      -Majoritatea  ati cunoscut-o pe Alexa,iar pentru cei care inca n-au avut aceasta placere,ea este,spuse venind spre mine si sarutandu-mi mana.Arati incantator!

      M-am inrosit si am spus un ''multumesc'',soptit.

      -De fata cu voi,continua el,vreau sa-i cer Alexei sa fie sotia mea.

      Am incremenit!Inima imi batea rapid,iar pe fata mea a aparut un zambet.Mi-am impreunat mainile cu ale lui si i-am spus privindu-l in ochi:

      -Nimic nu m-ar face mai fericita!

      A zambit.Doamne,ce zambet...

      Si-a apropiat buzele de ale mele si ni le-am unit intr-un sarut dulce.Era cel mai frumos moment din viata mea.Nu se compara cu cea ce simtisem sarutand-o pe Lucy,era total diferit.El trezea in mine iubire,dorinta,pasiune...Il doream cu fiecare fibra a fiintei mele.Il vream doar pentru mine.Pentru totdeauna.

       Aplauzele au umplut incaperea,iar noi ne-am oprit din sarut,privind spre invitati.

Capitolul 11:O lume magica

      P.V. Alexa

   M-am trezit intr-un pat foarte confortabil,iar in jur se simtea miros de liliac.Am deschis ochii incet si am vazut ca eram intr-o camera absolut superba.Parca scoasa din povestile cu printese.Culoarea predominanta era cremul.M-am dat jos din pat si am inceput sa ma plimb prin camera.
    -Visez!

    Abia cand am ajuns in fata unei oglinzi mari,am vazut ca aveam pe mine o camasa de noapte alba,pana la genunchi si cu decolteu in U.

    -Pot intra?se auzi o voce de pe partea cealalta a usi.

    -Sigur...,am zis cam nesigura si fugind in pat.

    Pe usa intra un barbat imbracat intr-o haina lunga si rosie,cu un model de jos pana sus,cusut cu galben.Parul brunet il avea putin mai sus de umeri,iar ochii ii erau albastri.

     Avea doua cutii in mana,pe care le-a lasat pe pat,langa mine,apoi a zis:

     -Imbraca-te,avem multe de vorbit.

     -Cum ai ajuns in visul meu?

     -Nu visezi.

     -E imposibil!Totul e atat de...

     -Diferit?

     -Da.Imi amintesc ca eram la Lucy...ma durea capul ingrozitor...am fugit...si am cazut pe scari!Sunt moarta!

     E numai vina mea!Daca nu-mi doaream sa fiu singura,acum n-as mai fi  moarta!Oare vor reusi sa indure durerea asta mama si tata?

     -De unde ti-a venit si idee asta?spuse chicotind.

     -Cum adica?Vrei sa spui ca...?

     -Nu esti moarta.

     -Dar cum...?

     -Iti voi spune tot ce trebuie sa stii.Acum imbraca-te.Te astept in gradina.

     Dupa ce a iesit,am desfacut cutiile si am ramas uimita.Inauntru se afla o rochie alba,c-an filmele de epoca si o pereche de pantofi cu cristale.

    

Dupa ce m-am imbracat,mi-am impletit parul la spate si am iesit din camera.

-Domnisoara,urmati-ma,imi spuse un barbat brunet cu ochii caprui.

L-am urmat prin castel,pana am iesit afara si am patruns in cea mai frumoasa gradina pe care am vazut-o vreodata.

-Da-mi voie sa-ti spun ca arati incantator!spuse barbatul cu ochii albastri.

-Multumesc!

         -Ia spune-mi,cum te numesti,tanara printesa!

-Alexa,si nu sunt printesa.

-Stiu,doar ca petru mine esti.

-Multumesc!Ai spus ca o sa-mi raspunzi la intrebari.

-Spune-mi Rahl,si da,iti voi raspunde la orice intrebare ai.

-Bun...Unde suntem?

-La castelul meu,in Lumea Veche.

-Lumea Veche?

-Vezi tu,exista doua lumi total diferite.Una este Lumea Noua sau cum ii spuneti voi,Pamantul si Lumea Veche.Aceasta lume este magica.

-Woow!

-Si cred ca mai vrei sa mai stii ce cauti aici,nu?

-Daca tot ai adus vorba de asta....da.

-Tu esti o Preoteasa.

-O ce?

-O Preoteasa.Ca un fel de vrajitoare,doar ca mult mai puternica.

-Sunt o ciudata!

-Ba nu esti,ci din contra,esti speciala!

-Daca spui tu...

-Hai sa luam loc pe o banca si sa-ti povestesc ce vreau de la tine si orice mai vrei tu sa stii.

-Bine.

Ne-am asezat pe o banca,iar Rahl a rupt un trandafir alb si mi l-a daruit.I-am inspirat parfumul si am asteptat ca el sa inceapa.

-O data la cinci milenii se naste o fata cu puterea de-al invinge pe Stapanul Lumii de Dincolo.Tu esti aceea,si din acel motiv eu te-am adus aici.

-Te referi la Iad?

-La noi nu exista Rai sau Iad,ci doar Lumea de Dincolo.

-Aha.

-Tu nu stii nimic despre puterile tale,nu?

-Nu.

-La asta ma gandeam si eu.Si din aceeasi cauza te durea si capul.

-Cum asa?

-Trebuiea sa inveti sa ti le controlezi de mica,fiindca in ziua cand ai fii implinit 21 de ani,acesta putere ar fii crescut mai mult.Dar cum tu n-ai stiut,cand puterea ti-a crescut,n-ai stiut cum s-o controlezi si ti-a dat dureri de cap ingrozitoare.

-Nu-mi vine sa cred!Dar cum de nu mai simt nici o durere?

-Am anihilat-o eu,dar nu va tine la nesfarsit.Trebuie sa inveti sa-ti controlezi magia.

-Cum?

-De ce crezi ca sunt eu aici?

-Corect,am spus incepand sa rad,dar imediat m-am oprit si am lasat o lacrima sa-mi cada pe obraz gandindu-ma la parintii mei.

-Ce este?

-Ma gandeam la parintii mei...

-Stai linistita,o sa-l trimit pe Declan sa-i aduca aici.

Fata mi s-a luminat imediat.

-Chiar?

-Da.

-Te ador!am spus imbratisandu-l.

Ce fac?Daca n-am voie sa fac asta?M-am indepartat usor de el si mi-am cerut scuze.

-Stai linistita Alexa,nu omor oameni doar pentru ca ma imbratiseaza.

Am inceput sa rad si m-a acompaniat si el.

Toata ziua am vorbit si ne-am plimbat prin gradina.Mi-a aratat si restul castelului si mi-a spus ca pe tanarul cu ochi caprui care m-a condus il cheama Declan si este mana lui dreapta.

Ma pregateam sa ma culc dupa o zi lunga si feumoasa cand am auzit doua batai in usa,

-Intra.

-Deranjez?intreba Rahl intrand cu o pisicuta in brate. 

Am inaintat si am mangaiat-o.

-Ce scumpa e!

-E pentru tine.

-Pentru mine?!

-Da.

-Multumesc mult!

Am luat-o in brate si am inceput sa ma joc cu ea.

- O s-o numesc Fifi.

-Frumos.Culcate,eu am sa plec acum.

Am lasat-o pe Fifi in pat si m-am dus sa-l imbratisez

-Multumesc pentru tot!

-N-ai pentru ce!

Mi-a mangaiat obrazul,m-a sarutat pe frunte,apoi a plecat.

In momentul cand buzele lui mi-au atins pielea,un fior m-a trecut prin tot corpul si mi-am simtit inima batand mai repede.Ma face sa ma simt speciala!

Am lasat toate gandurile deoparte si m-am lasat purtata in lumea viselor.

Capitolul 10:Gasind-o

     -Va rog,dati-mi drumul!strigă Alexa disperată.Nu mai suport durerea!
     Medicii încercase s-o mai anestezieze,dar în zadar.Nu mai puteau deloc s-o adoarma.Acum era legată de pat,zbatandu-se intr-una.
      -Te rog,scumpo,încearcă sa te linistesti!o ruga Katherine cu lacrimi în ochi mangaindu-i parul.
      -Nu pot!Vreau sa dispară!Te rog,mama,fa ceva!
      Lacrimile îi curgea siroae pe obraji.
      -Îmi pare rău...dar eu...eu...

     Katherine ieşi din salon si se duse pe hol.Nu mai suporta sa-si vadă fata in starea asta.Era sfasietor pentru o mama sa-si vadă copilul suferind si ea sa nu-i poată alina durerea.Damon era si el,de asemenea,distrus.Nici sa stea aproape de fiica lui nu mai putea.

       Darken Rahl iesi din castel sa-l caute pe Declan.Lua un cal si porni spre locul unde stia ca îl va găsi.La vreo doi km depărtare de castel,spargand lemne.      
       -Generale!îl chema Rahl oprind în fata lui.
       -Lord Rahl,cu ce va pot ajuta?

       -Vreau sa te ocupi de tot,pană mă întorc.

       -Iertati-mi indrazneala,dar unde plecaţi?
       -Mă duc după fata.
       -Nu puteţi sa trimite-ti pe altcineva?
       -M-am gandit si eu la asta,Declan,dar nu prea mai am încredere în nimeni.Ştii cum sunt toţi de pe-aici.
        -Aveţi dreptate.
        -Deci,ne-am înţeles?
        -Da!Voi avea grija de tot pană va întoarceţi.
        -Asa.Si ca sa fiu sigur ca nimeni nu-ti va pune vorbele la indoiala,îţi voi da emblema regala.

        Aceasta consta intr-un medalion cu un dragon de argint si cu ochii de safir.
         După ce il dădu,porni înapoi spre castel ca sa se pregateasca de plecare.

          Lacrimile nu încetau niciodată,cum nici ţipetele de agonie n-o făceau.Alexa încerca în continuare sa se elibereze,dar nu putea.
          ''De-as avea puterea sa dispar intr-un loc unde pot fii singura...''gandi ea,si în următoarea secundă se trezi intr-o pădure.
          -Ce naiba...?

          Dar nu avea timp pentru a căuta vreun răspuns,fiindcă durerea tot nu disparuse.Avea senzaţia ca se intensifică cu fiecare clipa care trecea.Se rezema de un copac mai batran,îşi duse mainile la tampla,parcă vrand sa poată opri durerea în acest fel,si incepu sa se maseze.După cateva secunde se ridica si incepu sa alerge prin pădure.Simtea cum pleoapele îi erau din ce în ce mai grele si intunericul o trage spre el.Cazu la pamant.

           Lucy tocmai se hranise si după ce se asigura ca corpurile vor fii sfasiate de animale,continua sa se plimbe prin pădure.Cerul era plin de stele si vantul îi flutura parul.La un moment dat simti un miros cunoscut si-l urma în viteza.Pe o poteca o vazu pe Alexa lesinata.

            -Se pare ca destinul mi te-a scos din nou în cale,iubita mea!spuse luand-o în brate si pornind spre casa ei.

            După ce o ''salvase'' tipul ala de ea,Lucy colinda prin lume de colo-colo,incercand s-o uite,dar degeaba.Alexa era mereu în mintea ei.Asa ca acum doi ani se mutase înapoi în Cluj-Namopca si o urmariea mereu,fara sa-si dea seama nimeni.Iar acum,ca soarta i-o scoase din nou în cale,n-o va mai lasa sa plece.Va face orice!Chiar si s-o constranga.Iubirea se transformase în obsesie.

             O aseza usor pe pat si-i mangaie fata.

             -N-o sa ma mai parasesti niciodată!

             Elene intra în salonul Alexei cu o vaza de flori,cand vazu ca ea nu mai este.Vaza caza,spargande-se în mii de cioburi,si ea alerga spre iesire.

             Katherine si Damon erau pe o banca,vorbind despre o posibila plecare a lui Stefan spre N.Y.,pentru a găsi o vrajitoare,cand Elena îşi facu aparitia strigand:

             -A disparut!

             -Cine a disparut?intreba Damon.

             -Alexa!

             -Ce?!zise Katherine panicata si fugind spre salon cu Damon în urma ei.

             Amundoi ramasera incremeniti cand se confirmara spusele Elenei.

             Alexa se trezi intr-o camera intunecata.

             -Ce naiba?Parca eram în pădure?

             -Eu te-am adus aici,spuse Lucy intrand in raza ei vizuala.

             -Tu!suiera Alexa ridicandu-se din pat si dandu-i o palma.Cum indraznesti?

             -Îmi pare rău pentru ce s-a intamplat în trecut!De data asta va fii diferit!

             -Nu va exista ,,de data asta'',fiindcă eu n-am de gand sa mai stau nici un minut aici!

             Se indrepta spre usa,dar durerea o lovi din nou.

             -La dracu'!

             -Esti bine?!

             -Lasa-mă în pace!tipa alergand spre iesire,dar se impiedica si cazu pe scari.

             -Dumnezeule!

             Blonda se duse langa ea si încerca s-o faca sa reactioneze,dar nimic.O baltoaca de sange incepu sa se formeze în jurul cupului ei,iar bataile inimi îşi pierdeau din putere.

              Lucy se musca vrand sa-i dea din sangele ei Alexei,dar o voce o opri:

               -Nici sa nu indraznesti!

               -Tu cine naiba mai esti?îl intreba pe barbatul în rosu din fata ei.

               -Nu cred ca trebuie sa-ti bati capul cu cine sunt ei,ci cu c-o sa patesti tu.

               -Ha..?

               Se apropie de ea,îi mangaie obrazul,si intr-o fractie de secundă îi infipse un tarus în inima.Lucy se uita uimita la el si cazu moarta jos.
               Barbatu-l cu ochi albastri se apropie de Alexa,îşi puse mainile pe capul ei si o vindeca.O lua în brate si disparu intr-un foc cu noante spre albastru.

             

              

    

Capitolul 9:Darken Rahl

         P.V. Alexa

     Au trecut cinci ani de cand Klaus este mort.Suntem cu toţii bine,în afara de Elijah,care a murit de mana fratelui lui.Pe Lucy n-am mai văzut-o deloc,si nici nu mai vreau s-o vad.Unchiul Stefan si mătuşa Elena stau cu noi,iar Chad  mai vine din cand în cand,dar în majoritatea timpului este ocupat cu concertele.
     Timp de doi ani,cu toţii am crezut ca mama este moartă,dar în urma cu trei ani,ea si-a amintit totul si ne-a căutat.La început n-am crezut-o.Ni se părea imposibil sa fie ea,dar apoi ne-a spus lucruri pe care doar mama le stia.În acel moment am alergat în braţele ei si am pus-o sa-mi jura ca n-o sa mă mai părăsească niciodată.Chiar dacă nu mai arată la fel,tot mamica mea va fi mereu,si intr-un fel,chiar este bine ca nu mai arată ca înainte.Ne este mult mai uşor sa le deosebim pe mama si mătuşa.Desigur ca tata a transformat-o imediat ce s-a întors si s-au căsătorit.

     Azi împlinesc 21 de ani.

     Mi-am făcut un dus si m-am pregătit de petrecere.Mi-am luat o fustă scurta de blugi,un maieu alb cu strasuri si o pereche de cizme albe,pană sub ganunchi,iar parul l-am lăsat liber si i-am adaugat o pereche de ochelari de soare.   

Cand am vrut sa cobor scările,m-a luat ameţeala si as fi căzut dacă nu mă prindea tata.

M-a pus pe canapea în sufragerie si mi-a adus un pahar cu apa.

-Eşti bine?

-Da.Nu ştiu ce mi s-a intamplat.

Am încercat sa mă ridic,dar mi-am pierdut echilibrul din nou,si m-a luat si durerea de cap.Una puternica.

-Auuu!Fa durerea sa înceteze!

-Ce ti se intampla scumpo?!Ce-ai păţit?!se agita tata pe langa mine.

-Capul meu...Mă doare!

Lacrimile isi făcură aparita pe obrajii mei.

-Totul va fi bine!promise tata în timp ce mă lua în braţe si porni spre maşina.

Durerea era insuportabila!De parcă cineva mă dădea intr-una cu capul de pereţi.

Trecuse un sfert de ora de cand Damon Salvatore isi lăsase fata în mainile doctorilor.

-Ce e cu fetita mea,Damon?!intreba Katherine disperată intrand pe uşile spitalului cu Stefan si Elena în urma ei.

Departe,intr-o lume complet diferită de a noastră,Darken Rahl doarme linistit,pana cand a simţit Puterea fetei pe care o căutare timp de 21 de ani.

-Generale Declan!

-Da lord Rahl,îi raspuse generalul venind imediat.

-Trimitele imediat pe Fiicele Întunericului în Lumea Nouă s-o găsească pe Preoteasa!

-Credeam c-a murit,lordul meu!

-Asta am crezut si eu,pană azi!Probabil a fost o vraja de protectie si azi s-a destramat.

-Dar cum este posibil,lordul meu?

-Cine stie,generale,poate fata acesta nici macar nu stie de Puterea pe care o are.Si cum azi se împlinesc 21 de ani de la nasterea ei,momentul cand Puterea creste,dacă n-are habar de ea,nu stie s-o controleze.Deci nestind asta,odata ce Puterea a crescut,a distrus si vraja de protectie.

-Dupa ce o gasesc,ce le spun sa faca?

-S-o aduca la mine,iar dacă indrazneste vreuna sa-i faca vreun rau,va plati cu propia ei viata!

-Am inteles!

Odata plecat generalul,Darken Rahl se ridica din pat si se duse spre fereastra zambind.

-Se pare ca ne vom intalni în curand Preoteaso!Si o data ce vei fi a mea,o sa-l distrug pe stapanul Lumii de Dincolo si o voi stapani,asa cum conduc si Lumea Veche!

-Stapane,Stapane!striga o copila alergand spre el,urmarita de doua garzi.

Lordul Rahl se intoarse chiar în momentul cand garzile o prinsera si unul dintrei ei vru s-o strapunga cu sabia.

-Lasa sabia jos!

-Multumesc,Stapane!îi multumi ingenuchind în fata lui.

-Ridicate si spune de ce ai venit.

-Stapane,rebelii ne-au atacat orasul si familiile noastre sunt în pericol!Va rog,a-ti putea treimite cativa soldati sa ne ajute?!

-Sigur,copila mea.Voi doi,spuse catre cei doi soldati,mai luati zece cu voi si urmati-o pe fata în orasul ei.

-Desigur,lord Rahl!

Dupa ce termina cu acea copila,se duse spre temnite.

-Ia spune-mi,Creg,unde sunt ceilalti prieteni ai tai?

-Nu vei afla nimic de la mine!tipa prizonierul.

-Eu te-am intreb frumos,nu-i nevoie sa tipi.

-Omoara-mă odata,ce mai astepti?

-Eu mă gandeam la altceva...Arzi!

Tipetele lui de agonie umplura celula.

-Te rog,opreste-te!

-Trebuie sa stii ca te pot arde fara sa te omor,Creg,si crede-mă,este de o mie de ori mai chinuitor.

-Sunt intr-o pestera,la sud de Andredil!Acum te rog,opreste-te!

-Cu siguranta voi opri durerea.

Lua un pumnal si-i taie gatul,apoi trimise o armata de 50 de oameni la aceea pestera.

Trecuse o saptamana de cand Alexa era în spital,si nimeni nu-si dădea seama ce are.Cea mai mare parte a timpului si-o perecea dormind,din cauza durerilor de cap.

Damon si Katherine nu plecase deloc de langa ea.

-Cum se mai simte?intreba Chad intrand în salon.

-La fel,raspunse Damon nelandu-si ochii de la fata ei.

Chad cobora la parter pentru a-si lua o cafea si dadu peste niste femei în rosu care se luptau cu paznicii.Castigatoarele fusera ele.

''Cu siguranta nu sunt oameni.''isi spuse în gand si duse la baie unde se transforma.

-Hei!Afurisitelor!Luati-va de cineva pe masura voastra!striga el si toate isi intoarse fetele spre lupul infricosator.

-Pe el!

Viteza,niste ghiare si cateva muscaturi.Doar de atat avuse nevoie ca sa le faca felul.

Cateva dintre fete scapase vii,si acum erau în padure.Doar una dintre ele era trează cand Darken Rahl isi făcu apariţia în focul pe care îl aprinsera.

-Lord Rahl!

-Spune-mi Amalia,unde este fata?

-Am gasit-o Stapane,dar am fost atacate de un demon-lup!Doar cateva dintre noi am reuşit sa scăpam!

-Si eu care credeam ca creaturile acelea au fost nimicite pentru totdeauna în lumea noastră.Probabil a reuşit sa ajung cumva aici.Dar nu conteaza.

-Va promit c-o s-o aducem!

-Nu mai este nevoie,voi trimite pe altcineva.

-Va rog,Stapane,nu vom mai da greşi!

-Desigur ca nu veţi mai da,fiindcă nu veţi mai trai ca sa dati!spuse si în următoarea secundă Fiicele Întunericului zaceau moarte la pamant.

Capitolul 8:Salvandu-l pe Damon si...Chad

    Alexia era impietrita din cauza fricii.Avea senzatia ca acea aratare va aparea din nou si-o va infuleca.
    Chad se apropie incet de ea,nevrand s-o sperie si mai mult.
    -Stai linistita,nu-ti fac nimic.
    -Ce-a fost aia?
    -Eram eu,preschimbat intr-un demon-lup.
    -Un ce?
    -Un demon-lup.Jumatate demon si jumatate lup.
    -Era infricosator!Ochii aia...
    Fata tremura amintindu-si acei ochi rosii.
     -Si eu m-am speriat la inceput.
     -Cum ti s-a intamplat asta?il intreba dupa ce se mai linisti putin.
     -Aceasta parte intunecata a fost in mine inca de la inceput,dar m-am transformat pentru prima data acum cinci ani.La inceput crede-am ca visez,dar cand mi-am dat seama ca e real,m-am ingrozit de mine insumi.
      -De ce s-a speriat Lucy de tine?
      -Te referi la vampirita aia?
      -Da.
      -Avea si de ce!Muscatura unui demon-lup este fatala pentru oricine,chiar si pentru un vampir,oricat ar fi el de batran.
       -Uimitor!Esti ca un fel de varcolac,nu?
       -Sa zicem.In afa de faptul ca pe mine nu ma ranesc gloantele de argint si nu ma transform la luna plina.
       -Da.Pe tine ce te deranjeaza?
       -Absolut nimic.
       -Ce bine de tine.
       -Da.
       -Ai un telefon?il intreba aducandu-si aminte ca trebuie sa-i sune pe-ai ei.
       -Sigur.
       Ii lua telefonul din mana si incepu sa formeze numarul.O data,de doua...Nu raspundea nimeni.
       -Trebuie sa ma intorc!
       -Spune unde,si te duc de-ndata.
       -Alexa?se aizi o voce de barbat mai din departare.
       -Da?raspunse Alexa cu teama.
       Stefan inainta spre fata,cu Raul si Elena in spatele lui.
       -Tu esti Alexa Pierce?
       ''Ti-am spus ca ea este!''ii transmise Raul in gand lui Stefan,dar acesta nu-l baga in seama.
        -Da,eu sunt.Tu cine esti?
        -Sunt Stefan Salvatore,fratele lui Damon.
        -Esti unchiul meu?
        -Da.Am venit sa te duc acasa.
        -Grozav!Unde e tata?
        Stefan lasa privirea in pamant.Nu stia cum sa-i spuna ca parintii ei fusese prinsi de Klaus.
        Elena pasi in raza vizuala a fetei,vrand sa-i spuna ce Stefan nu putea,dar in momentul in care Alexa a vazut-o,a alergat in bratele ei.
        -Mami!Mami!Imi pare rau c-am plecat cu Lucy!Te rog iarta-ma!Imi pare atat de rau!
        Elena o imbratisa si ea la randul ei,dar apoi ii spuse:
        -Imi pare rau,scumpo,dar nu sunt mama ta.
        Alexa facu doi pasi in spate si-o privea uimita.
        -Cum?
        -Nu sunt Katherine,ci Elena.
        -Dar arati...
        -Stiu.Exact ca ea.
        -Atunci unde e mama?Si tata?
        -Sunt tinuti prizioneri de unu' Klaus,spuse Chad.
        Toate capetele se intoarse spre el,intrebandu-se acelasi lucru:Cum?
         -Pe langa faptul ca arat bine,mai citesc si ganduri.
         -Cum adica sunt tinuti prizioneri de Klaus?tipa Alexa.
         -E adevarat,spuse Stefan lasand la o parte faptul ca acest baiat ii citise gandurile.Se va intresa mai tarziu ce e cu el.Acum era mai important sa aiba grija de fata si sa-l salveze pe fratele sau din mainile nemernicului de Klaus.
         -Trebuie sa mergem sa-i salvam!
         -Eu si Elena mergem sa-i salvam,tu nu poti venii.
         -Ba normal ca vin!
         -Daca te vede Klaus esti moarta!
         -Nu-mi pasa!
         -Sunt de acord cu vampiru,spuse Chad.
         Alexa se intoarse spre el uimita.
         -Ce?
         -Daca este vorba despre acelasi Klaus pe care il stiu eu,si te mai vrea si moarta,e mai bine sa nu afle ca te intorci.
          -Ba nu ma vrea moarta!
          -Chiar asa?
          -O sa ma omoare,dar momentan are neoie de mine in viata!
          -Tot nu trebuie sa afle.
          -N-ai de ce sa te bagi in treburile care nu te privesc!Si tu,spuse intorcandu-se spre Stefan,doar fiindca esti unchiul meu nu inseamna ca trebuie sa te ascult!
          Pe Chad il trasni o idee.
          -Bine,facem ca tine.
          -Nici gand!protesta Stefan.
          ''Zi ca mine,vampirule.''
          ''Cum naiba ai intrat tu in capul meu?!''
          ''A fost floare la ureche.''
          ''Ce esti tu?''
          ''Sunt un demon-lup.''
          ''Astea-s doar legende.''
          ''Ai vrea tu.''
          ''Doar fa cum spune el!''ii transmise Elena exasperata.
          -OK,facem cum spui tu.
          -Asa!
          ''Si ce plan ai,''domnule mare si tare''?''
          ''Vei vedea.''
          ''Ce-ar fi sa mi-l spui acum.''
          ''N-am chef.''
          Elena incepu sa se indrepte spre masina,lasandu-i paia doi sa se certe in continuare,urmata de Raul.
          -Stai!striga Alexa dupa Elenea,care se opri si o astepta si pe ea.

          ''Katherine nu mai este!A murit!''
           Damon era distrus.
          ''El a omorat-o!Nenorocitul!Lasa ca pun eu mana pe el!''
           Era nervos.Vreea sa scape din lanturile alea.Incerca,dar in zadar.Era slabit!
           Klaus intra in incapere.
           -Nenorocitule!striga Damon de indata ce-l vazu.
           -Mai usor,Damon.Deja esti destul de slabit,nu te mai agita atata.
           -Te omor!
           -Ma fac ca nu te-am auzit.Acum...Unde este fiita?
           -Dute dracu'!
           -Vad ca nu prea ne intelegem.
           Klaus isi puse niste manusi si incepu sa ude un cutit in verbina.
           -Poti sa-mi faci ce vrei!Niciodata n-o sa pui mana pe ea!
           Se duse langa Damon,ii rupse tricoul si incepu sa traseze linii sau sa-l injunghie.
           Tipetele lui Damon rasuna in toata casa.Se puteau auzi chiar si de afara,dar Klaus avuse grija sa fie in mijlocul pustietatii.
           Vazand ca tot nu vorbeste,se gandi sa incerce altceva.
            Ii dadu un tranchilizant cu verbina,apoi il dezlega si-l duse in spatele casei,unde il lega din noua cu funie imuiata in verbina.Il prinse si cu un lant,ca sa-l poata ridica si baga in piscina de doi metri plina cu verbina.

            Odata ajunsi in Cluj-Napoca,Chad avu grija ca Alexa sa nu vina cu ei.Mersera cu toti la un hotel,sub pretextul ca trebuie sa se echipeze,si ii dadu Alexei un pahar de apa cu somnifere in el.
            -Tu ramai cu ea,ii spuse jaguarului,care dadu scurt din cap.
            Dupa ce iesira din hotel Stefan incepu sa-l ia la intrebari pe Chad.
            -Si cum naiba ii gasim?
            -Poti sa taci?Incerc sa ma concentrez.
            -Sa ce?Cum sa devi mai enervant de-atat?
            Chad inainta furios spre Stefan si-l izbi de perete.
            -Indrazneste o singura data sa-mi mai vorbesti asa si esti mort!Mai inteles,vampirule?
            -Da,am inteles,spuse Stefan enervat.
            Chad ii dadu drumul si se concentra pe mintea lui Klaus.
            ''Te rog eu,Stefan,fii mai atent.''ii transmise Elena.
            ''Da,da.''
             -L-am gasit!excalama Chad mandru de el.
             -Yupiii,mormai Stefan.
             Chad il ignora si se transforma.
             -Incerca-ti sa tinti pasul cu mine,spuse incepand s-o ia la goana.
             Demonul-lup avea o viteza incredibila.Stefan si Elena abea reusira sa tina pasul cu el.
             -Cum o mai duci,Klaus?il saluta de indata ce isi facu aparitia in fata lui.
             Klaus vru s-o ia la fuga,dar Chad fu mai rapid,si-i taie calea.
             -N-am terminat cu tine,tataie.
             -Dispari din fata mea,potaie!
             -Potaie zi lui ma-ta!
             Klaus incerca sa-l ia prin suprindere pe Chad si sa-i rupa gatul cu viteza lui vampirica,dar demonul-lup fu mai rapid si ii sfasie un brat.Vampirul cazul mort la pamant.
              Transformandu-se inapoi in om,ii ajuta pe cei doi vampiri sa-l scoata pe Damon din piscina.
              -Dumnezeule!exclama Elena.Arata ingrozitor.
             -Elena,dute si vezi unde e Katherine.
              Stefan se musca la incheietura si-i dadu sa bea.Incet-incet,Damon incepea sa-si revina,dar tot avea nevoie sa se hraneasca calumea,asa ca pornira spre hotel.In timp ce Elena ramse s-o caute pe Katherine.

               

Capitolul 7:What is happening?

     P.V. Alexa

   M-am ridicat de jos,mi-am sters lacrimile si m-am dus imediat la calculator.L-am deschis si am inceput sa caut adresa de e-mail a lui Chad Robinson.Dupa ce-am gasit-o i-am trimis un e-mail in speranta sa-si mai aduca aminte de mine si sa ma ajute sa scap de-aici.

   Chad era fiul asistentei Berta,care a avut grija de mine timp de zece ani,apoi a murit,iar Chad a plecat.Nu l-am mai vazut de sase ani,decat la televizor,fiindca in acei sase ani a devenit un cantaret foarte faimos.Diferenta dintre noi este de patru ani,deci acum trebuie sa aiba 20.

     P.V. Chad

   -Nu uita ca maine ai concert de la 7:00!imi spuse pentru a mia oara impresarul meu.
   -Stiu Martin!Poti sa pleci,te rog,vreau sa ma odihnesc.
   -Plec,dar nu cumva sa uiti si sa trebuiasca sa-l aman,ca cel de azi.
   -Stai linistit Martin,n-am sa uit.
   -Bine,atunci am plecat.
   -Pa.
   Dupa ce pleca,am facut un dus,apoi mi-am verificat meil-urile.

   Oferte peste oferte!Numai asta aveam!Dar unul mi-a atras atentia,asa ca l-am citit.

           ''Chad,sunt eu,Alexa Pierce,te rog ajuta-ma!Sunt tinuta prizoniera impotriva vointei mele!Te rog,trebuie sa ma ajuti!''

     Alexa Pierce?Unde am mai auzit eu numele asta?...Alexa!Gata!Acum stiu!
     I-am scris repede.

         ''Unde esti Alexa?Spune-mi si vin!''

      Imediat am si primit raspunsul.

          ''In Grecia,orasul Atena.Dute la sectia de politie si intreaba de Lucy Hale,iti vor da ei adresa.Iti multumesc Chad!''

            ''Oricand!''

          M-am dus repede spre sifonier,mi-am luat o camasa neagra,o perechie de blugi,si o seapca.Banii,mobilul si am plecat.Am iesit din hotel fara sa ma vada nimeni,si m-am dus la aeroportul din L.A.,mi-am luat bilet spre Grecia,apoi m-am dus in sala de asteptare.
          Dupa 15 minute de asteptare,m-am imbarcat si am decolat spre Grecia.Cum am ajuns,am luat un taxi si i-am cerut sa ma duca in Atena,la sectia de politie.Dupa ce am facut rost de adresa,m-am dus s-o scot pe Alexa de-acolo.Usa era blocata,dar dupa ce am fortato putin,am reusit s-o deschid.
         -Alexa!
         -Chad!se auzi o voce de la etaj,iar in momentele urmatoare,Alexa cobora scarile in graba.
         A sarit in bratele mele,si a inceput sa planga.
         -Sssss...totul o sa fie bine!
         -Ai venit!
         -Normal c-am venit!Ce credea-i?Ca nu o s-o fac?
         -Mi-era frica!
         -Sa mergem.

          P.V. Alexa

         In momentul in care am iesit din casa,a aparut Lucy in fata noastra.
         -Nici sa nu indraznesti sa ma parasesti!
         Chad s-a pus in fata mea si a spus:
         -Daca faci un singur pas spre ea,vei regreta!
         -Numai spune,si ce o sa-mi faci?spuse ea sarcastic.
         -Crede-ma,nu vrei sa stii!
         -Alexa,i-ai putea spune amicului tau ca nimeni nu se poate pune cu un vampir!
         Isi scoase coltii si incepu sa maraie spre el,dar Chad nu parea catusi de putin speriat.
         -Te inseli!
         Corpul incepu sa-i tremure,apoi aparu o ceata groasa in jurul lui,iar cand disparu,nu mai era el.In fata mea statea un lup cu blana rosiatica,colti foarte ascututi,ghiare,si niste ochi rosi,incat iti dadea impresia ca vezi flacarile iadului,doar privindu-i.
          Lupul scoase un marait ce ar trezi si mortii si napusti asupra ei.Lucy incerca sa se fereasca de atacurile lui,dar era prea rapid,chiar si pentru un vampir atat de batran ca ea.El incepu sa-si infinga coltii in piele ei,lasandu-i zgaraituri foarte adanci,apoi se indeparta si spuse cu o voce rece si furioasa:
          -Daca ti la viata ta,pleaca acum!
          Lucy se ridica si pleca in viteza,lasand in urma ei doar urme de sange.
          Ceata aparu din nou,iar cand disparu,reaparu Chad.M-am indepartat de el si l-am privit cu teama.
          -C-ce esti tu?

           P.V. Katherine

           M-am trezit intr-un salon de spital,si cu o senzatie de gol in minte.Intra o asistenta iar eu am intrebat-o ce mi s-a intamplat.
           -Ati avut un accident cu masina,si ati intrat in coma.Nu crede-am ca o sa va mai treziti!
           -Cat timp am stat in coma?
           -5 ani.Ne pierdusem orice speranta,dar se pare ca Domnul a facut un miracol si va readus printre noi.
           -Numele meu e Katherine,nu?
           -Da.Care este ultimul lucru pe care vi-l amintiti?
           -Pai....nimic.Nu-mi amintesc nimic.Doar ca ma cheama Katherine.Nimic alceva.             
           -Probabil este doar o pierdere temporara de memorie.O sa va amintiti in curand totul.
           -Da....aveti dreptate.Imi puteti da  o oglinda?
           -Sigur.

           Dupa ce mi-a dat oglinda,asistenta a plecat,iar eu m-am privit,ca si cum as face-o pentru prima oara.Parul castaniu imi cadea drept pe spate,iar bretonul imi punea in evidenta ochii negri.Pielea era aproape palida si fina la atingere.
         
           Crede-am ca vazandu-ma imi vor reveni amintiri,dar se pare ca nu era asa.Am pus oglinda pe noptiera de langa pat,si m-am intins.

           Plictiseala,plictiseala,plictiseala!Muream de plictiseala!
           -Kathy,cat ma bucur ca ti-ai revenit!spuse un barbat intrand in salon si imbratisandu-ma.
            -Cine esti?
            El se indeparta si ma privi mirat.
            -Chiar nu-ti amintesti?
            Am dat din cap ca nu.
            -Sunt Paul Weber si am facut liceul impreuna.Eram impreuna,iar inainte sa faci accidentul am avut o cearta,iar tu ai plecat suparata.
             -Eram iubiti?
             -Da.

             L-am privit mai atenta si am observat ca avea parul blond,ochii verzi si arata destul de bine,dar nu mi-l aminteam.
              -Iarta-ma,dar chiar nu-mi amintesc.
              -Nu-i nimic Kathy.O sa-ti revina memoria incurand.
              -Asta sper si eu,dar pana atunci mi-ai putea povesti despre mine?
              -Normal!Sa vedem...In primul rand.Numele tau este Katherine Sanders,in prezent ai 24 de ani si erai cea mai populara fata din liceul Elite Way School.Esti egoista,rasfatata,iubesti provocarile si urasti sa ti se dea ordine.Parintii tai sunt Franco si Jessica Sanders,iar tatal tau este guvernator.
              -Unde suntem?
              -In Mexic.
              -Aha.Guvernator zici?
              -Da.
              -Ai idee cat o sa ma mai tina aici?
              -Probabil cateva zile.Abia te-ai trezit.
              -Asa e.
              -Ti-aduc ceva de mancare,de baut?
              -Da,te rog.
              -Ma intorc in zece minute,spuse iesind.
              M-am intins inapoi in pat si am inceput sa ma gandesc la cele aflate.