miercuri, 21 martie 2012

Capitolul 14:Adevarul despre Stapanul Lumii de Dincolo

                   
           P.V. Alexa

   Ochii ma usturau de atata plans,dar lacrimile nu voiau sa inceteze.Tradarea lui Rahl ma facea sa-mi doresc moartea.Cum am putut fii atat de proasta,incat sa nu-mi treaca prin minte c-ar putea sa-mi vrea puterea...?Cum de nu m-am gandit la asta?De proasta,desigur!Am fost prea preocupata de frumusetea lui...de dragostea lui...Care s-a dovedit a fi o mare farsa!
   De ce Rahl?De ce?Pur si simplu,de ce???
   Nu trebuia sa accept nicioada sa raman aici!Nu trebuia sa ma indragostesc niciodata de el!Nicioada!Nicioada!Nicioada!

           P.V. Chad

   -Andreas Robinson?l-am intrebat pe barbatul din fata mea,la care ma condu-se instructiunile de pe scrisoare.
   -Da.Iar tu esti...?
   -Chad.Chad Robinson.
   -Fiul Bertei?intreba uimit.Si-am putut vedea o sclipire de fericire in ochii lui.
   Vazand ca nu mai spune nimic,m-am gandit sa rup eu tacerea.
   -Am nevoie de ajutorul tau.
   -Ajutorul meu?
   -Da.Trebuie sa ajung in Lumea Veche,dar nu stiu cum.
   I-am putut vedea expresia plina de teama,care se asteru pe chipul lui,apoi s-a intors cu spatele,spunand hotarat.
    -Nu te pot ajuta.
    -Normal ca poti,dar nu  vrei!am izbucnit nervos,vazand cat de indiferent este.
    -Imi pare rau,dar chiar nu pot.
    -Minti de inghiata apele!
    S-a intors cu fata,si i-am putut vedea sclipirea rosiatica din ochii-lucru care mi se intampla si mie cand ma enervez.
    -Nu te pot ajuta,asa ca-i face bine sa pleci!
    -Mama a spus ca ne-ai iubit mult,si c-ai fost nevoit sa pleci de langa noi,dar mie mi se pare ca s-a inselat.Tie nu-ti pasa decat de tine insuti!
    Ochii ii revenira la normal,iar expresia i se mai inbuna.
    -Nu spune asta,fiule...Eu chiar v-am iubit,si inca o fac!
    Se vedea ca zice adevarul.
    -Atunci ajuta-ma!Tata...
    M-a privit uimit,apoi mi-a zambit cu iubire.
    -Mi-ai spus tata...!
    -Doar esti tatal meu,nu?
    -Da.
    -Ma ajuti?
    -Dar de ce vrei sa mergi in locul ala?
    -O prietena este tinuta prizionera de idiotul ala de Darkhen Rahl.S-a jucat cu sentimentele ei,apoi a aruncat-o in temnita,nenorocitul.
    -Darkhen Rahl este intr-adevar,foarte periculos,dar nu face nimic fara a avea un motiv intemeiat.
    -Pai da...Zice ca Alexa e nu stiu ce Preoteasa....Un fel de vrajitoare foarte puternica.
    -Dumnezeule!Preoteasa e in viata?!
    -Pai da!Eu ce tot vorbesc aici?
    -Spune-mi doua lucruri.
    -Care?
    -A pus-o sa-l ucida pe Stapanul Lumii de Dincolo?
    -Da,si a reusit.Uratenia aia e praf si pulbere.
    -Nu trebuia s-o faca!
    -Ce tot spui acolo?
    -Stapanul Lumii de Dincolo,sau Kalaeeb-cum i se mai spune-pastreaza echilibrul dintre viata si moarte.
    -Si daca acum e mort...ce se va intampla?
    -Mortii sunt liberi sa colinde pe unde vor,si ar putea sa moara oameni,asa dintr-o data,fara nici un motiv,si tot felul de lucruri foarte rele.
    -Fir-ar!E de rau!
    -Da,e de rau.Acum al doilea lucru pe are vreau sa-l aflu:S-au casatorit?
    -Din pacate da.Ne-a pacalit pe toti c-o iubeste,iar dupa ce-a luat-o de nevasta,a aruncat-o in temnita.
    -Nu-i deloc bine!
    -Stiu...Dar de ce?
    -Fiindca acum Rahl,nu numai ca conduce Lumea Veche,si acum si pe cea de Dincolo,dar va vrea s-o stapaneasca si pe aceasta.
    -Numai peste cadavrul meu!
    -Chiar s-ar putea intampla.
    -Cum asa?Nimic nu poate ucide un demon-lup!Nu?
    -Aici.In aceasta lume.Dar dincolo da.Putem fi ucisi cu o anumita sabie,unsa cu sangele unuia de-al nostru,si faurita de insusi Kalaeeb.Acesta este si motivul pentru care eu am si fugit de acolo,si-am venit aici.Unde am cunoscut-o pe mama ta.
    -Tata,intotdeauna m-a macinat gandul ca-i plecat de langa noi,fiindca n-ai mai iubit-o pe mama,sau ca nu m-ai vrut pe mine...
    -Fiule,motivul pentru care n-am putut sta langa voi,si nu te-am putut vedea cum cresti,este fiindca am vrut sa fiti in siguranta.
    -Cum vine asta?
    -Vezi tu...Atunci cand ce-i de neamul nostru sunt mai multi de unu intr-un anumit loc,pentru o perioada mare de timp,Piatra Anubis ne simte.Iar Rahl detine acea piatra.Nu puteam risca sa va pun in pericol pe nici unul dintre voi.
    -Oh tata!am exclamat fericit,imbratisandu-l.Imi pare atat de rau ca te-am judecat gresit!N-aveam nici un drept!
    -Nu-i nimic fiule,spuse tata imbratisandu-ma si el,la randul lui.Te inteleg.
    -Te iubesc,tata!
    -Si eu fiule!Foarte mult!
    Ne-am desprins din imbratisare,si am inceput din nou sa-i pun intrebari.
    -Tata,dar daca Rahl conduce acum si Lumea de Dincolo,asta nu-l face si pe el un pastrator al echilibrului dintre viata si moarte?
    -Nu.Doar ii permite sa-i controleze pe cei morti dupa bunul lui plac.Dar asta nu schimba cu nimic ceea ce se va intampla daca Kalaeeb nu se intoarce.
    -Stai asa?Se poate intoarce?Adica...l-a omorat!
    -Practic nu l-a omorat,ci doar i-a inchis sufletul,sau mai bine zis,esenta lui.Adica tot ceea ce este el.Cunoastere absoluta,Putere...Intelegi?
    -Cred ca da...
    -Iar trupul lui este in aceasta lume.
    -Mort?
    -Nu,in viata.Doar ca nu stie cine este cu adevarat.E ca si cum si-a pierdut memoria.
    -Iha...Dar cum poate sa fie uratenia aia aici,si nimeni sa n-o observe?
    -''Uratenia aia'',cum ii zici tu,nu este adevara lui forma,ci doar o naluca,sa-i spunem asa.
    -Si cum arata acest Kalaeeb?
    -Infatisarea lui este a unui baiat tanar,de-o frumusete nepamanteana,cu parul negru ca pana corbului,ochii negri precum noaptea,si o pereche de aripi de corb.
    -Uau!Arata incredibil.
    -Asa este.
    -In fine.Ma bucur ca te-am gasit,si c-am aflat toate chestile astea astea,dar trebuie s-o salvam pe Alexa.Si sa-l aducem pe inapoi pe ''Ingerul cu aripi de corb'',si sa-l terminam odata pentru totdeauna pe Darkhen Rahl.Inca mai vrei sa ma ajuti,da?
     -Desigur,fiule.
     -Deci ce trebuie sa facem pentru prima data?
     -Sa gasim trupul lui Kalaeeb,s-o salvam pe Preoteasa,si sa-i unim intr-o singura fiinta.Apoi se va ocupa Kalaeeb de Rahl.Pentru totdeauna.
     -Stai o clipa!Cum adica sa-i unim intr-o singura fiinta?Te referi la...
     -Da,trebuie sa faca dragoste.
     -De ce?!
     -Fiindca ea la omorat,si tot ea trebuie sa-l aduca inapoi.
     -Asta am inteles,dar sa faca dragoste...!
     -Legenda spune ca daca Preoteasa se uneste cu trupul lui Kalaeeb,va putea ajunge la esenta lui,si va putea sa-l aduca inapoi.
     -Cand ai zis de legenda...Chestia asta nu s-a mai intamplat nicioada?
     -Nu.
     -Deci nu stii sigur daca va merge.
     -Sa speram ca da.
     -Dar Rahl i-a luat puterea Alexei!Cum va naiba va merge unirea aia?
     -Fiule,nu Puterea o face o Preoteasa,ci sufletul ei.
     -Aha...!Cu ce incepem?
     -Gasim trupul lui Kalaeeb.
     -Tata,inceteaza sa-i mai zici ''trupul lui Kalaeeb'',suna ca si cum am cauta un mort.Are doar o pierdere de memorie,deci e tot el,doar ca nu e el.Ai pur si simplu sa-i spunem KalaeebFaraMemorie.
     -Bine.
     -Acum sa pornim in cautare.

                    P.V. Kalaeeb

     Unde sunt?Cine sunt?Ce sunt?Toate intrebarile astea imi alearga nebuneste prin minte.Incerc sa-mi amintesc ceva.Orice lucru care mi-ar putea spune cine sunt.Si ce sunt.Dar nimic.Totul este negru.
     Mi-am defacut aripile,am respirat adanc,si mi-am luat zborul.
     Noaptea se lasase peste peste acest oras,asa ca nu ma putea vedea nimeni zburand alaturi de intunericul noptii.Ceva din interiorul meu imi spunea ca acesti oameni nu ma puteau veadea in timpul zilei.Si nici in in cel al noptii.De aceea aveam mare grija pe unde zaboveam.Dar cel mai bine ma simteam cand zburam.
     Era placut.Sa simt adierea vantului mangaindu-mi pielea si aripile.Sa inspir acest aer proaspat.Si sa ma bucur de linistea din jurul meu.


           Stiu ca melodia nu prea se potriveste cu capitolul,dar pe mine m-a inspirat.
               

duminică, 15 ianuarie 2012

Capitolul 13:Inima franta!

       P.V. Alexa

      Imediat ce m-am trezit,am deschis ferestrele,lasand aerul sa patrunda in camera.Am pupat-o pe Fifi si am lasat-o sa doarma in continuare,apoi am mers spre camera lui Rahl.Inca dormea,asa ca m-am bagat usor langa el,lasandu-mi capul pe pieptul lui.Lasandu-i aroma sa-mi inunde simturile.
      O mana ma mangaie pe cap,ceea ce insemna ca Rahl se trezise.
      -Buna dimineata,stapanul inimii mele!
      -Buna dimineata si tie,dragoste!Ce faci aici?
      -Am venit sa stau cu tine.
      -Mmm...ma bucur.
      -Deci...azi e ziua cea mare.
      -Da.Il vei distruge pe Stapanul Lumii de Dincolo,apoi ne vom casatori.
      -Da.Mi-e frica!
      Se ridica in fund si-mi lua fata in maini.
      -Atat timp cat sunt eu in viata,n-ai de ce sa-ti fie frica!Totul o sa fie bine!
      -Te iubesc!
      -Si eu!Acum hai sa terminam odata cu el!
      -Bine!
     
                                                    ***

       Cerul parca luase foc,iar pamantul se cutremura,dar eu tot nu m-am oprit din ceea ce faceam.
       -Asta e ultima ta seanta sa renunti,copila!spuse monstrul oribil ce iesi din adancurile Lumii de Dincolo.
       Am privit spre Rahl.El mi-a zambit.Mi-am adunat toata puterea si am trimis o rafala de Putere,spre el,facandu-l sa scoata un zgomot oribil,si cazu la pamant.
        Am reusit!
        -Stiam ca-l vei dobora,spuse Rahl venind spre mine.
        -Am reusit!Iti vine sa crezi?
        -Cred,pentru ca stiam ca vei reusi!Te iubesc,Alexa!
        -Si eu!
        Ma lua in brate,ma invarti,apoi ma saruta.
        Lumea disparea,ramanand doar noi doi.Singuri intr-un univers doar al nostru.

                                                ***
   
      Eram in camera mea,asteptandu-le pe mama si Elena cu rochia mea de mireasa.Eram foarte nerabdatoare.In sfarsit deveneam sotia lui Rahl!
       -Hei scumpa,ma saluta mama intrand,urmata de Elena.
       -Hei mama!Elena!
       -Acum trebuie sa inchizi ochii,si sa ne lasi sa te pregatim!
       -Dar vreau si eu sa vad,mama!
       -N-ai voie!Acum inchidei!
       Am oftat infranta si-am inchis ochii.Mama si Elena incepu sa-mi dea hainele jos si sa-mi puna rochia.Eu muream s-o vad,dar ma opreau de fiecare data cand incercam sa trag cu ochiul.Ce rele!
       Din cate-am putut observa,era fara bretele si foarte fina,probabil din catifea,si avea si dantela.Ma pusera sa ma asez pe-un scaun si au inceput sa-mi faca parul,iar la sfarsit sa-mi puna voalul.
        -Arati superb!exclama Elena.Poti deschide ochii.
        I-am deschis si am ramas uimita.Rochia alba imi cadea perect peste corp si imi scotea in evidenta talia si pieptul.Parul era prins intr-un coc,iar voalul era lung pana-n pamant.
        -Wooow!am reusit sa spun.
        -Stim!Acum...noi am plecat sa ne imbracam,asteapta-l pe Damon aici.
        -Bine.
        Cum au iesit,am inceput sa sar in sus de fericire-dar fiind atenta sa nu-mi rup rochia- si sa ma invart cu Fifi in brate.
         -Fifi,scumpa mea!Sunt cea mai fericita femeie din lime!
         Dupa destula fataiala,m-am asezat pe pat si l-am asteptat pe tata.
          -Ce face fata tatei?
          -Bine,m-am repezit sa-l imbratisez.
          El imi saruta ambii obraji si ma privi pret de cateva secunde.
           -Arati ca o printesa!
           -Multumesc!Si tu arati bine!
           -Doar bine??
           Am chicotit.
           -Foarte bine!Superb!
           -Asta vroiam sa aud!
           Purta un costum negru,iar sacoul il avea deschis.Nu avea nici cravata,nici papion.Tipic Damon Salvatore!
           -Mergem?imi spuse oferindu-mi bratul.
           -Da!
           Inaintam spre gradina-unde se tinea ceremonia-cu bucurie in suflet.
           Rahl ma astepta cu zambetul pe buze.
           -Fa-o fericita!ii spuse tata dandu-i mana mea.
           -Asa voi face!
           Imi lua mana si ma privi in ochi.
           -Ne-am adunat astazi aici pentru a unii destinele a doi indragostiti,incepu preotul-sau cum i s-o spune in lumea asta.Darken Rahl,juri s-o iubesti si s-o respecti pe Alexa Salvatore-doar e numele de famile al tatei-pana moartea va v-a despartii?
            -Da!
            -Alexa Salvatore,juri sa-l iubesti si sa-l respecti pe Darken Rahl pana moartea va v-a despartii?
            -Da!
            -Prin puterea cu care am fost investit,va declar sot si sotie!Poti saruta mireasa!
            Rahl imi mangaie obrazul,apoi m-a saruta.Buzele lui dulci contopindu-se cu ale mele.Pasiunea si dorinta se gasea in sarutul nostru.
             Invitatii aplaudara,iar nou ne-am oprit.
             -Putina atentie,va rog!incepu Rahl zambind catre multime.
             -Aceasta femeie minunata m-a facut cel mai fericit barbat din univers!Mi-a daruit nemurirea!M-a facut cel mai puternic vrajitor din lume!Acum nu sunt doar Stapanul Lumii Vechi,ci si a-l Lumii de Dincolo.Aruncati-o in temnita!Pe ea si pe ce-i dragi ei!
            Ce?Stai putin?Ce tot spune?
            Doi soldati m-au apucat de brate si au inceput sa ma traga de acolo cu forta.La fel si pe tata,mama,unchiu' si matusa.Chad nu era.
             -Rahl,ce faci?Spune-le sa ne dea drumul!
             -Iarta-ma frumoaso,dar nu pot face asta.
             Lacrimile incepura sa-mi curga pe obraji.
             -Ce tot spui?!
             -Nu te iubesc!Niciodata nu te-am iubit!  
             Inima mi s-a spart in bucatele auzindu-i cuvintele.Eram sfasiata din interior!Ca si cum mii si mii de cutite-mi injunghiau inima neincetat.
             Nu ma iubeste...Nu m-a iubit...El nicioadata nu m-a iubit!Mi-a vrut doar puterea...In tot acest timp el mi-a vrut doar puterea!
             Simteam ca mor!Vroiam sa mor!De-odata totul s-a intunecat.

                 P.V. Chad

             Tocmai incheiasem un concert,cand dau de Raul.
              -Ce faci aici?Daca te vede cineva va crede c-ai scapat de la zoo!
              ''Avem o problema mult mai mare!''
              -Care?
              ''Darken Rahl nu-i cine pretinde ca este!''
              -Ce tot spui acolo?''
              ''Tocmai m-a contactat Damon si mi-a zis ca i-a inchis in temnite.''
              -Ce dracu'...!De ce-ar face asta?''
              ''A pretins c-o iubeste doar pentru ai fura puterea.''
              -Fiu de catea!Il omor!Cum indrazneste!
              ''Mai intai trebuie sa gasim o cale sa ajungem in Lumea Veche.''
              -Inseamna ca-i timpul sa-i fac o vizita tatalui meu!
              Nu prea stiu mare lucru despre el,dar mama mi-a lasat o scrisoare pe care s-o citesc cand voi avea nevoie de ajutorul lui.El era un demon-lup-ca mine-si facea parte din acea lume.

vineri, 18 noiembrie 2011

Capitolul 12:Happyness

       P.V. Alexa


    M-am trezit cu zambetul pe buze.Prezic ca va fi o zi superba.M-am ridicat din pat si am inaintat spre fereastra si deschizand-o,lasand razele soarelui sa-mi incalzeasca fata.Fifi inca dormea,asa ca fara sa fac zgomot,am deschis usa si m-am dus spre camera lui Rahl.
    Avea doar o pereche de pantaloni pe el,lasandu-si bustul la vedere.Doamne,ce bine arata!Tentatia era prea mare,asa ca m-am asezat usor pe pat langa el si i-am atins pieptul bine lucrat,trasand linii aiurea.Rahl mi-a prins mana si a deschis ochii.Nu stiam ce sa fac!Eram speriata!Am incercat sa-mi desprind mana,dar el nu-mi dadea drumul.M-am uitat speriata la el,si pentru cateva clipe m-a privit intre-un fel straniu.M-am panicat si am incercat din nou sa-mi desprind mana,dar nedezlipindu-mi privirea de la el.Mi-a dat drumul si m-a intrebat ce caut acolo.
     -Eu...eu...d-doar vream...s-sa v-vad ce faci...
     Da,explicatia asta e de rahat!Ce ma fac?!
     -Calmeaza-te,Alexa,nu te omor,a spus incepand sa chicoteasca.
     Am inspirat adanc si mi-am cerut scuze.
     -E-n regula,doar ca nu-mi place sa vina cineva in camera mea fara sa-i permit eu.
     -Ah...atunci eu am plecat.
     -Ramai!
     Daca nu era vocea aceea care baga frica in mine,poate as fi plecat.M-am asezat pe marginea patului cu privirea in pamant.
      -Alexa,nu-ti fie frica.
      -Nu mi-e,doar ca...
      -Doar ca ce?Poti sa-mi spui orice.
      -Nu stiu...E cam aiurea...
      -Sunt numai urechi.
      -Cand m-am trezit in dimineata asta,simteam nevoia sa te vad.
      -Aha.
      -Ti-am zis ca-i aiurea!am spus rusinata.
      -Ma bucur c-ai venit.
      -Chiar?l-am intrebat uimita,ridicandu-mi privirea spre el.
      -Da.

      -Damon!Unde e fiica mea!tipa Katherine cu lacrimi in ochi.
      Damon incerca in continuare s-o calmeze,dar nu-i prea mergea.Si el era la fel de panicat,dar incerca sa-si pastreze calmul.
      Trecuse doua saptamani de cand Alexa disparuse.Katherine plangea zi de zi,noapte de noapte,fara oprire,strigand-o pe fiica ei.Damon era cu fiecare zi mai panicat,mai ingrijorat...Numai trebuia sa treaca mult,ca sa se piarda si el cu firea.Dar nu putea!Trebuia sa-si pastreze calmul.Sa aiba speranta.O va gasi!

              P.V. Alexa

        -Am o supriza pentru tine!spuse Rahl intrand in camera mea.Urmeaza-ma.
        L-am urmat de-ndata.
        M-a condus in ''sala regala'',cum ii spuneam eu.Era o incapere mare,ca restul incaperilor din acest castel,cu o masa foarte mare,inconjurata de scaune.
        -Alexa!excalama o voce atat de cunoscuta.
        Mi-am indreptat privirea spre acea persoana si am vazut-o pe mama,alaturi de tata,unchiu,matusa si Chad.
         I-am imbratisat pe toti si le-am povestit tot ce mi s-a intamplat de cand am disparut de la spital si ce mi-a spus Rahl despre mine.
         -Ipocrita aia de Lucy!spuse Chad.Cat ma bucur ca-i moarta!
         -Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru fiica mea!spuse tata.
         -Crede-ma,am facut-o cu placere!
         -Eu nu inteleg un lucru,am inceput eu.
         -Ce?ma intreaba Rahl nedumerit.
         -Voi ati spus c-am lipsit de doua saptamani,am spus privind spre ei,dar eu ma afla aici doar de doua zile.
         -Asta e din cauza ca timpul trece diferit in acesta lume,raspunse Rahl.
         -Aha...
         Le-am aratat imprejurimile,am mai povestit,iar cand s-a lasat seara,Declan i-a condus in camerele lor.
         In zilele care au venit,Rahl m-a invatat sa-mi controlez Puerea,si cu fiecare zi care trecea,deveneam din ce in ce mai buna.In curand,pregatirea mea va fi gata,si-mi voi indeplini misiunea pentru care am fost adusa aici.
         In saptaminile astea,am inceput sa tin foarte mult la Rahl,desi cred ca e putin spus ''sa tin''.Mai degraba as putea spune ca a inceput sa-mi placa foarte mult.Imi place sa petrec timpul cu el,iar cand nu-i cu mine,timpul trece greu.Ma topesc dupa zambetul lui si dupa ochii lui albastri.Mereu ma face sa zambesc.Nu vreau sa plec niciodata de langa el.

          M-am privit in oglinda si am ramas uimita cat de bine aratam.Rochia venea perfect pe mine,iar combinatia de alb si rosu era superba.Parul il aveam prins intr-un coc,lasand cateva suvite libere.      
Aratam perfect!
Am iesit din camera si m-am indreptat spre ''sala regala'',iar pe drum am dat de tata si de Chad,care erau imbracati ca de obicei.Chiar nu vreau sa renunte la hainele din Lumea Noua.
 -Arati uimitor!spuse tata sarutandu-ma pe obraz.
  -Da,ca o adevarata printesa!continua Chad.
  -Multumesc!
 Ne-am continuat drumul,iar cand am ajuns,le-am vazut pe mama si tusa,si desigur,si pe unchiu,care nici el nu renuntase hainele lui.
Mama purta o rochie rosie,fara bretele,iar la par isi facuse bucleIar tusa Elena purta o rochie albastra cu volanase si fara bretele,iar parul il avea prins intr-un coc.




    In sala erau doar cateva persoane pe care le mai cunoscusem de cand eram aici,dar restul habar n-am cine erau.
     -Domnilor si doamnelor,incepu Rahl,as vrea sa comunic ceva foarte important.
     Toti erau atenti la el.
      -Majoritatea  ati cunoscut-o pe Alexa,iar pentru cei care inca n-au avut aceasta placere,ea este,spuse venind spre mine si sarutandu-mi mana.Arati incantator!
      M-am inrosit si am spus un ''multumesc'',soptit.
      -De fata cu voi,continua el,vreau sa-i cer Alexei sa fie sotia mea.
      Am incremenit!Inima imi batea rapid,iar pe fata mea a aparut un zambet.Mi-am impreunat mainile cu ale lui si i-am spus privindu-l in ochi:
      -Nimic nu m-ar face mai fericita!
      A zambit.Doamne,ce zambet...
      Si-a apropiat buzele de ale mele si ni le-am unit intr-un sarut dulce.Era cel mai frumos moment din viata mea.Nu se compara cu cea ce simtisem sarutand-o pe Lucy,era total diferit.El trezea in mine iubire,dorinta,pasiune...Il doream cu fiecare fibra a fiintei mele.Il vream doar pentru mine.Pentru totdeauna.
       Aplauzele au umplut incaperea,iar noi ne-am oprit din sarut,privind spre invitati.

luni, 31 octombrie 2011

Capitolul 11:O lume magica

      P.V. Alexa

   M-am trezit intr-un pat foarte confortabil,iar in jur se simtea miros de liliac.Am deschis ochii incet si am vazut ca eram intr-o camera absolut superba.Parca scoasa din povestile cu printese.Culoarea predominanta era cremul.M-am dat jos din pat si am inceput sa ma plimb prin camera.
    -Visez!
    Abia cand am ajuns in fata unei oglinzi mari,am vazut ca aveam pe mine o camasa de noapte alba,pana la genunchi si cu decolteu in U.
    -Pot intra?se auzi o voce de pe partea cealalta a usi.
    -Sigur...,am zis cam nesigura si fugind in pat.
    Pe usa intra un barbat imbracat intr-o haina lunga si rosie,cu un model de jos pana sus,cusut cu galben.Parul brunet il avea putin mai sus de umeri,iar ochii ii erau albastri.
     Avea doua cutii in mana,pe care le-a lasat pe pat,langa mine,apoi a zis:
     -Imbraca-te,avem multe de vorbit.
     -Cum ai ajuns in visul meu?
     -Nu visezi.
     -E imposibil!Totul e atat de...
     -Diferit?
     -Da.Imi amintesc ca eram la Lucy...ma durea capul ingrozitor...am fugit...si am cazut pe scari!Sunt moarta!
     E numai vina mea!Daca nu-mi doaream sa fiu singura,acum n-as mai fi  moarta!Oare vor reusi sa indure durerea asta mama si tata?
     -De unde ti-a venit si idee asta?spuse chicotind.
     -Cum adica?Vrei sa spui ca...?
     -Nu esti moarta.
     -Dar cum...?
     -Iti voi spune tot ce trebuie sa stii.Acum imbraca-te.Te astept in gradina.

     Dupa ce a iesit,am desfacut cutiile si am ramas uimita.Inauntru se afla o rochie alba,c-an filmele de epoca si o pereche de pantofi cu cristale.
    

Dupa ce m-am imbracat,mi-am impletit parul la spate si am iesit din camera.
-Domnisoara,urmati-ma,imi spuse un barbat brunet cu ochii caprui.
L-am urmat prin castel,pana am iesit afara si am patruns in cea mai frumoasa gradina pe care am vazut-o vreodata.

-Da-mi voie sa-ti spun ca arati incantator!spuse barbatul cu ochii albastri.
-Multumesc!
         -Ia spune-mi,cum te numesti,tanara printesa!
-Alexa,si nu sunt printesa.
-Stiu,doar ca petru mine esti.
-Multumesc!Ai spus ca o sa-mi raspunzi la intrebari.
-Spune-mi Rahl,si da,iti voi raspunde la orice intrebare ai.
-Bun...Unde suntem?
-La castelul meu,in Lumea Veche.
-Lumea Veche?
-Vezi tu,exista doua lumi total diferite.Una este Lumea Noua sau cum ii spuneti voi,Pamantul si Lumea Veche.Aceasta lume este magica.
-Woow!
-Si cred ca mai vrei sa mai stii ce cauti aici,nu?
-Daca tot ai adus vorba de asta....da.
-Tu esti o Preoteasa.
-O ce?
-O Preoteasa.Ca un fel de vrajitoare,doar ca mult mai puternica.
-Sunt o ciudata!
-Ba nu esti,ci din contra,esti speciala!
-Daca spui tu...
-Hai sa luam loc pe o banca si sa-ti povestesc ce vreau de la tine si orice mai vrei tu sa stii.
-Bine.
Ne-am asezat pe o banca,iar Rahl a rupt un trandafir alb si mi l-a daruit.I-am inspirat parfumul si am asteptat ca el sa inceapa.
-O data la cinci milenii se naste o fata cu puterea de-al invinge pe Stapanul Lumii de Dincolo.Tu esti aceea,si din acel motiv eu te-am adus aici.
-Te referi la Iad?
-La noi nu exista Rai sau Iad,ci doar Lumea de Dincolo.
-Aha.
-Tu nu stii nimic despre puterile tale,nu?
-Nu.
-La asta ma gandeam si eu.Si din aceeasi cauza te durea si capul.
-Cum asa?
-Trebuiea sa inveti sa ti le controlezi de mica,fiindca in ziua cand ai fii implinit 21 de ani,acesta putere ar fii crescut mai mult.Dar cum tu n-ai stiut,cand puterea ti-a crescut,n-ai stiut cum s-o controlezi si ti-a dat dureri de cap ingrozitoare.
-Nu-mi vine sa cred!Dar cum de nu mai simt nici o durere?
-Am anihilat-o eu,dar nu va tine la nesfarsit.Trebuie sa inveti sa-ti controlezi magia.
-Cum?
-De ce crezi ca sunt eu aici?
-Corect,am spus incepand sa rad,dar imediat m-am oprit si am lasat o lacrima sa-mi cada pe obraz gandindu-ma la parintii mei.
-Ce este?
-Ma gandeam la parintii mei...
-Stai linistita,o sa-l trimit pe Declan sa-i aduca aici.
Fata mi s-a luminat imediat.
-Chiar?
-Da.
-Te ador!am spus imbratisandu-l.
Ce fac?Daca n-am voie sa fac asta?M-am indepartat usor de el si mi-am cerut scuze.
-Stai linistita Alexa,nu omor oameni doar pentru ca ma imbratiseaza.
Am inceput sa rad si m-a acompaniat si el.
Toata ziua am vorbit si ne-am plimbat prin gradina.Mi-a aratat si restul castelului si mi-a spus ca pe tanarul cu ochi caprui care m-a condus il cheama Declan si este mana lui dreapta.
Ma pregateam sa ma culc dupa o zi lunga si feumoasa cand am auzit doua batai in usa,
-Intra.
-Deranjez?intreba Rahl intrand cu o pisicuta in brate. 
Am inaintat si am mangaiat-o.
-Ce scumpa e!
-E pentru tine.
-Pentru mine?!
-Da.
-Multumesc mult!
Am luat-o in brate si am inceput sa ma joc cu ea.
- O s-o numesc Fifi.
-Frumos.Culcate,eu am sa plec acum.
Am lasat-o pe Fifi in pat si m-am dus sa-l imbratisez
-Multumesc pentru tot!
-N-ai pentru ce!
Mi-a mangaiat obrazul,m-a sarutat pe frunte,apoi a plecat.
In momentul cand buzele lui mi-au atins pielea,un fior m-a trecut prin tot corpul si mi-am simtit inima batand mai repede.Ma face sa ma simt speciala!
Am lasat toate gandurile deoparte si m-am lasat purtata in lumea viselor.

duminică, 23 octombrie 2011

Capitolul 10:Gasind-o

     -Va rog,dati-mi drumul!strigă Alexa disperată.Nu mai suport durerea!
     Medicii încercase s-o mai anestezieze,dar în zadar.Nu mai puteau deloc s-o adoarma.Acum era legată de pat,zbatandu-se intr-una.
      -Te rog,scumpo,încearcă sa te linistesti!o ruga Katherine cu lacrimi în ochi mangaindu-i parul.
      -Nu pot!Vreau sa dispară!Te rog,mama,fa ceva!
      Lacrimile îi curgea siroae pe obraji.
      -Îmi pare rău...dar eu...eu...
     Katherine ieşi din salon si se duse pe hol.Nu mai suporta sa-si vadă fata in starea asta.Era sfasietor pentru o mama sa-si vadă copilul suferind si ea sa nu-i poată alina durerea.Damon era si el,de asemenea,distrus.Nici sa stea aproape de fiica lui nu mai putea.

       Darken Rahl iesi din castel sa-l caute pe Declan.Lua un cal si porni spre locul unde stia ca îl va găsi.La vreo doi km depărtare de castel,spargand lemne.      
       -Generale!îl chema Rahl oprind în fata lui.
       -Lord Rahl,cu ce va pot ajuta?
       -Vreau sa te ocupi de tot,pană mă întorc.
       -Iertati-mi indrazneala,dar unde plecaţi?
       -Mă duc după fata.
       -Nu puteţi sa trimite-ti pe altcineva?
       -M-am gandit si eu la asta,Declan,dar nu prea mai am încredere în nimeni.Ştii cum sunt toţi de pe-aici.
        -Aveţi dreptate.
        -Deci,ne-am înţeles?
        -Da!Voi avea grija de tot pană va întoarceţi.
        -Asa.Si ca sa fiu sigur ca nimeni nu-ti va pune vorbele la indoiala,îţi voi da emblema regala.
        Aceasta consta intr-un medalion cu un dragon de argint si cu ochii de safir.
         După ce il dădu,porni înapoi spre castel ca sa se pregateasca de plecare.

          Lacrimile nu încetau niciodată,cum nici ţipetele de agonie n-o făceau.Alexa încerca în continuare sa se elibereze,dar nu putea.
          ''De-as avea puterea sa dispar intr-un loc unde pot fii singura...''gandi ea,si în următoarea secundă se trezi intr-o pădure.
          -Ce naiba...?
          Dar nu avea timp pentru a căuta vreun răspuns,fiindcă durerea tot nu disparuse.Avea senzaţia ca se intensifică cu fiecare clipa care trecea.Se rezema de un copac mai batran,îşi duse mainile la tampla,parcă vrand sa poată opri durerea în acest fel,si incepu sa se maseze.După cateva secunde se ridica si incepu sa alerge prin pădure.Simtea cum pleoapele îi erau din ce în ce mai grele si intunericul o trage spre el.Cazu la pamant.

           Lucy tocmai se hranise si după ce se asigura ca corpurile vor fii sfasiate de animale,continua sa se plimbe prin pădure.Cerul era plin de stele si vantul îi flutura parul.La un moment dat simti un miros cunoscut si-l urma în viteza.Pe o poteca o vazu pe Alexa lesinata.
            -Se pare ca destinul mi te-a scos din nou în cale,iubita mea!spuse luand-o în brate si pornind spre casa ei.
            După ce o ''salvase'' tipul ala de ea,Lucy colinda prin lume de colo-colo,incercand s-o uite,dar degeaba.Alexa era mereu în mintea ei.Asa ca acum doi ani se mutase înapoi în Cluj-Namopca si o urmariea mereu,fara sa-si dea seama nimeni.Iar acum,ca soarta i-o scoase din nou în cale,n-o va mai lasa sa plece.Va face orice!Chiar si s-o constranga.Iubirea se transformase în obsesie.
             O aseza usor pe pat si-i mangaie fata.
             -N-o sa ma mai parasesti niciodată!

             Elene intra în salonul Alexei cu o vaza de flori,cand vazu ca ea nu mai este.Vaza caza,spargande-se în mii de cioburi,si ea alerga spre iesire.
             Katherine si Damon erau pe o banca,vorbind despre o posibila plecare a lui Stefan spre N.Y.,pentru a găsi o vrajitoare,cand Elena îşi facu aparitia strigand:
             -A disparut!
             -Cine a disparut?intreba Damon.
             -Alexa!
             -Ce?!zise Katherine panicata si fugind spre salon cu Damon în urma ei.
             Amundoi ramasera incremeniti cand se confirmara spusele Elenei.

             Alexa se trezi intr-o camera intunecata.
             -Ce naiba?Parca eram în pădure?
             -Eu te-am adus aici,spuse Lucy intrand in raza ei vizuala.
             -Tu!suiera Alexa ridicandu-se din pat si dandu-i o palma.Cum indraznesti?
             -Îmi pare rău pentru ce s-a intamplat în trecut!De data asta va fii diferit!
             -Nu va exista ,,de data asta'',fiindcă eu n-am de gand sa mai stau nici un minut aici!
             Se indrepta spre usa,dar durerea o lovi din nou.
             -La dracu'!
             -Esti bine?!
             -Lasa-mă în pace!tipa alergand spre iesire,dar se impiedica si cazu pe scari.
             -Dumnezeule!
             Blonda se duse langa ea si încerca s-o faca sa reactioneze,dar nimic.O baltoaca de sange incepu sa se formeze în jurul cupului ei,iar bataile inimi îşi pierdeau din putere.
              Lucy se musca vrand sa-i dea din sangele ei Alexei,dar o voce o opri:
               -Nici sa nu indraznesti!
               -Tu cine naiba mai esti?îl intreba pe barbatul în rosu din fata ei.
               -Nu cred ca trebuie sa-ti bati capul cu cine sunt ei,ci cu c-o sa patesti tu.
               -Ha..?
               Se apropie de ea,îi mangaie obrazul,si intr-o fractie de secundă îi infipse un tarus în inima.Lucy se uita uimita la el si cazu moarta jos.
               Barbatu-l cu ochi albastri se apropie de Alexa,îşi puse mainile pe capul ei si o vindeca.O lua în brate si disparu intr-un foc cu noante spre albastru.
             
              
    

luni, 17 octombrie 2011

Capitolul 9:Darken Rahl

         P.V. Alexa

     Au trecut cinci ani de cand Klaus este mort.Suntem cu toţii bine,în afara de Elijah,care a murit de mana fratelui lui.Pe Lucy n-am mai văzut-o deloc,si nici nu mai vreau s-o vad.Unchiul Stefan si mătuşa Elena stau cu noi,iar Chad  mai vine din cand în cand,dar în majoritatea timpului este ocupat cu concertele.
     Timp de doi ani,cu toţii am crezut ca mama este moartă,dar în urma cu trei ani,ea si-a amintit totul si ne-a căutat.La început n-am crezut-o.Ni se părea imposibil sa fie ea,dar apoi ne-a spus lucruri pe care doar mama le stia.În acel moment am alergat în braţele ei si am pus-o sa-mi jura ca n-o sa mă mai părăsească niciodată.Chiar dacă nu mai arată la fel,tot mamica mea va fi mereu,si intr-un fel,chiar este bine ca nu mai arată ca înainte.Ne este mult mai uşor sa le deosebim pe mama si mătuşa.Desigur ca tata a transformat-o imediat ce s-a întors si s-au căsătorit.

     Azi împlinesc 21 de ani.

     Mi-am făcut un dus si m-am pregătit de petrecere.Mi-am luat o fustă scurta de blugi,un maieu alb cu strasuri si o pereche de cizme albe,pană sub ganunchi,iar parul l-am lăsat liber si i-am adaugat o pereche de ochelari de soare.   

Cand am vrut sa cobor scările,m-a luat ameţeala si as fi căzut dacă nu mă prindea tata.
M-a pus pe canapea în sufragerie si mi-a adus un pahar cu apa.
-Eşti bine?
-Da.Nu ştiu ce mi s-a intamplat.
Am încercat sa mă ridic,dar mi-am pierdut echilibrul din nou,si m-a luat si durerea de cap.Una puternica.
-Auuu!Fa durerea sa înceteze!
-Ce ti se intampla scumpo?!Ce-ai păţit?!se agita tata pe langa mine.
-Capul meu...Mă doare!
Lacrimile isi făcură aparita pe obrajii mei.
-Totul va fi bine!promise tata în timp ce mă lua în braţe si porni spre maşina.
Durerea era insuportabila!De parcă cineva mă dădea intr-una cu capul de pereţi.

Trecuse un sfert de ora de cand Damon Salvatore isi lăsase fata în mainile doctorilor.
-Ce e cu fetita mea,Damon?!intreba Katherine disperată intrand pe uşile spitalului cu Stefan si Elena în urma ei.

Departe,intr-o lume complet diferită de a noastră,Darken Rahl doarme linistit,pana cand a simţit Puterea fetei pe care o căutare timp de 21 de ani.
-Generale Declan!
-Da lord Rahl,îi raspuse generalul venind imediat.
-Trimitele imediat pe Fiicele Întunericului în Lumea Nouă s-o găsească pe Preoteasa!
-Credeam c-a murit,lordul meu!
-Asta am crezut si eu,pană azi!Probabil a fost o vraja de protectie si azi s-a destramat.
-Dar cum este posibil,lordul meu?
-Cine stie,generale,poate fata acesta nici macar nu stie de Puterea pe care o are.Si cum azi se împlinesc 21 de ani de la nasterea ei,momentul cand Puterea creste,dacă n-are habar de ea,nu stie s-o controleze.Deci nestind asta,odata ce Puterea a crescut,a distrus si vraja de protectie.
-Dupa ce o gasesc,ce le spun sa faca?
-S-o aduca la mine,iar dacă indrazneste vreuna sa-i faca vreun rau,va plati cu propia ei viata!
-Am inteles!
Odata plecat generalul,Darken Rahl se ridica din pat si se duse spre fereastra zambind.
-Se pare ca ne vom intalni în curand Preoteaso!Si o data ce vei fi a mea,o sa-l distrug pe stapanul Lumii de Dincolo si o voi stapani,asa cum conduc si Lumea Veche!
-Stapane,Stapane!striga o copila alergand spre el,urmarita de doua garzi.
Lordul Rahl se intoarse chiar în momentul cand garzile o prinsera si unul dintrei ei vru s-o strapunga cu sabia.
-Lasa sabia jos!
-Multumesc,Stapane!îi multumi ingenuchind în fata lui.
-Ridicate si spune de ce ai venit.
-Stapane,rebelii ne-au atacat orasul si familiile noastre sunt în pericol!Va rog,a-ti putea treimite cativa soldati sa ne ajute?!
-Sigur,copila mea.Voi doi,spuse catre cei doi soldati,mai luati zece cu voi si urmati-o pe fata în orasul ei.
-Desigur,lord Rahl!
Dupa ce termina cu acea copila,se duse spre temnite.
-Ia spune-mi,Creg,unde sunt ceilalti prieteni ai tai?
-Nu vei afla nimic de la mine!tipa prizonierul.
-Eu te-am intreb frumos,nu-i nevoie sa tipi.
-Omoara-mă odata,ce mai astepti?
-Eu mă gandeam la altceva...Arzi!
Tipetele lui de agonie umplura celula.
-Te rog,opreste-te!
-Trebuie sa stii ca te pot arde fara sa te omor,Creg,si crede-mă,este de o mie de ori mai chinuitor.
-Sunt intr-o pestera,la sud de Andredil!Acum te rog,opreste-te!
-Cu siguranta voi opri durerea.
Lua un pumnal si-i taie gatul,apoi trimise o armata de 50 de oameni la aceea pestera.

Trecuse o saptamana de cand Alexa era în spital,si nimeni nu-si dădea seama ce are.Cea mai mare parte a timpului si-o perecea dormind,din cauza durerilor de cap.
Damon si Katherine nu plecase deloc de langa ea.
-Cum se mai simte?intreba Chad intrand în salon.
-La fel,raspunse Damon nelandu-si ochii de la fata ei.
Chad cobora la parter pentru a-si lua o cafea si dadu peste niste femei în rosu care se luptau cu paznicii.Castigatoarele fusera ele.
''Cu siguranta nu sunt oameni.''isi spuse în gand si duse la baie unde se transforma.
-Hei!Afurisitelor!Luati-va de cineva pe masura voastra!striga el si toate isi intoarse fetele spre lupul infricosator.
-Pe el!
Viteza,niste ghiare si cateva muscaturi.Doar de atat avuse nevoie ca sa le faca felul.

Cateva dintre fete scapase vii,si acum erau în padure.Doar una dintre ele era trează cand Darken Rahl isi făcu apariţia în focul pe care îl aprinsera.
-Lord Rahl!
-Spune-mi Amalia,unde este fata?
-Am gasit-o Stapane,dar am fost atacate de un demon-lup!Doar cateva dintre noi am reuşit sa scăpam!
-Si eu care credeam ca creaturile acelea au fost nimicite pentru totdeauna în lumea noastră.Probabil a reuşit sa ajung cumva aici.Dar nu conteaza.
-Va promit c-o s-o aducem!
-Nu mai este nevoie,voi trimite pe altcineva.
-Va rog,Stapane,nu vom mai da greşi!
-Desigur ca nu veţi mai da,fiindcă nu veţi mai trai ca sa dati!spuse si în următoarea secundă Fiicele Întunericului zaceau moarte la pamant.