Era în pădurea din Forks,Washington,si se gandea sa renunte,dar îşi aminti promisiunea făcută.
''Nu am de gand sa renunţ!''gandi si în următoarea clipa îl vazu.
''Stefan Salvatore?''il întreba în gand.
-Da.Te pot ajuta cu ceva?
''E vorba de Damon!''
-De data asta ce-a mai făcut!?
''Nimic!''
-Atunci?
''A fost capturat de Klaus!''
-Ce??
''Am mult de povestit si nu avem prea mult timp,deja am pierdut o saptamana cautandu-te!''
-Bine!Hai la mine,ca sa fie si Elena de fata.
''Bine.''
După ce le-a spus tot ce s-a intamplat,Elena si Stefan au plecat împreuna cu Raul în căutarea Alexei.
Damon si Kaherine erau amandoi în aceeaşi încăpere,legaţi,iar Klaus se plimba de colo-colo,pierzandu-si răbdarea.
-Te mai întreb o data,Katerina.Unde e fiica ta?
- Sper sa putrezesti în Iad!
-Damon,tu ce ai de zis?
-Poţi sa te duci dracului!
-Vad ca nu ne înţelegem deloc!
Klaus lua un tarus si se apropie de Katherine.
-Ce părere ai despre moarte,draga mea?o întreba în timp ce plimba tarusul pe corpul ei,ajungand intr-un final la inima,unde se opri.
-Orice este mai bun decat sa-ti mai vad fata!
Îşi îndrepta privirea spre Damon,si spuse:
-Uite cum sta treaba.Dacă nu-mi spui unde este,o voi omora pe draga ta iubită.
Damon îl privi furios.
-Sa nu îndrăzneşti!
-Priveşte-ma!
Îl înfipse chiar langa inima,apoi îi dădu un sărut,la care Katherine îi răspunse scuipandu-l în fata,apoi direct în inima.
-Nenorocitule!strigă Damon plin de ura si zbatandu-se,ca sa scape din lanţuri,dar fără sa reusească.
Katherine simţea cum viaţa se scurge din ea cu fiecare clipa.I se derulau în minte toate greşelile pe care le făcuse în trecut,clipele petrecute cu Alexa,reintalnirea cu Damon...
-Sa ai grija de ea!spuse catre Damon,înainte sa se stinga.
-O sa am!Îţi promit!spuse el,deşi ar fi vrut sa-i spună ca totul va fi bine,ca totul este doar un coşmar din care se va trezi curand si ca toţi trei vor fi împreuna mereu.
Klaus stătea langa iesire si aplauda.
-Foarte frumos.Ar trebuii sa va dedicati actoriei.
-Cand o sa pun mana pe tine,o sa fi mort!
-Viseaza în continuare,domnule Salvatore,viseaza în continuare.
Alexa era foarte fericita!Totul mergea perfect!
Toata ziua colinda prin oras distrandu-se împreuna cu Lucy,dar uneori se mai strecura si putina ingrijorare în legatura cu parintii ei,fiindca nu-i dăduse nici un telefon,nici o scrisoare,nimic!In unele momente se gandea daca nu cumva ei nici nu stiau unde este,dar îşi alunga repede aceste ganduri,fiindca credea ca Lucy nu ar fi în stare de asa ceva!
Azi cinasera la un restaurant,iar Lucy îi daruise un inel,iar ea mai avea putin si exploda de atata bucurie!Acum ajunsesera acasa si Alexa se îndrepta spre bucatarie sa-si ia un pahar cu apa,cand îşi pierdu echilibrul si cazu pe gresie.
Lucy veni rapid langa ea.
-Esti bine?
-Da,sunt bine.Stai linistita.Doar ca...nu stiu ce s-a intamplat.
O ajuta sa se ridice,apoi o duse în camera ca sa se intinda putin.
-Sigur esti bine?
-Sunt bine sufletel!Imi aduci si mie un pahar cu apa,te rog.
-Sigur.
Ii era foarte dor de ea,de tatal si de ceilalti,si fără sa stie din ce motiv,se simţea pustie,ca si cum o parte din ea ar fi murit,si izbugni în plans.
-Ce s-a intamplat??spuse Lucy venind rapid.
-Nimic,doar ca mi-e asa de dor de mama!Ma simt ciudat!Ca si cum i s-ar fi intamplat ceva!
-Nu ai de ce sa-ti faci griji!Sunt sigura ca este bine.
-Trebuie s-o vad!Te rog,du-mă acasa!
-Numai plange,draga mea!spuse Lucy imbratisand-o.
-Te rog,trebuie sa mă intorc inapoi!Ma duci?
-Mai vorbim maine,acum trebuie sa te odihnesti.
-Nu avem ce vorbi!Trebuie sa mă intorc!
-O sa mergem,stai linistita,dar acum trebuie sa dormi!
-Bine.
A doua zi,imediat ce se trezi,Alexa se apuca sa-si faca bagajul,iar cand Lucy se intoarse cu proviziile de sange,o gasi în sufragerie,imbracata de plecare si cu bagajul făcut.
-Crede-am ca ai uitat!
-Doar ti-am spus,trebuie sa mă intorc!
-Se pare ca nu am de ales!
-La ce te referi?
-Tot ce-ti doresti este sa stai cu mine si nu vei pleca niciodata!spuse folosindu-si puterea,dar ceea ce ea nu stia,era ca Alexa avea mereu verbina în organism.
-Nu pot sa cred ca avea-i de gand sa mă constrangi!
-Eu...imi pare rau...
-Nu trebuie sa mai spui nimic!Plec singura!
Alexa îşi lua valiza si se îndrepta spre iesire,dar Lucy îi bloca drumul.
-Iarta-mă,dar nu te pot lasa sa pleci!
-Nu te mai recunosc!
-E mai bine asa,de ce nu intelegi!
-Cum poti sa spui asta?!
-Fiindca daca te intorci,Klaus o sa te omoare!
-Are cine sa mă protejeze!
-Ba nu!
-Cum adica?
-I-a prins pe toţi.
-Cum?Cand?De ce nu mi-ai spus nimic!?
-Fiindca nu trebuia sa afli deloc!
-Cum ai putut sa-mi ascunzi asta!?
-Te iubesc,si vreau sa te protejez!
-Dacă mai iubii,mi-ai fi spus!Ma întreb ce alceva imi mai ascunzi!
-Nimic!
-Tot o sa plec!Asa ca daca mă iubesti,nu-mi sta în cale!
-Alexa,nu te pot lasa!
-Ce ai de gand?Sa mă ti prizonieră?
-Dacă e nevoie...
-Atunci tot ce vei obţine,va fi ura mea fata de tine!
-Sunt sigura ca mai tarziu îţi vei da seama ca am făcut ce trebuia!
-O sa faci sa dispară toata dragostea pe care o simt pentru tine!
-Mai tarziu îti vei da seama cine a avut dreptate!
-Lucy,te rog!Tu nu esti asa!
-Trebuie sa rezolv ceva!spuse ieşind si blocand usa.
Alexa începu sa strige si sa dea cu pumni în usa,în timp ce plangea.
-Lucy!Deschide!Te rog!Te implor!Deschide-mi!
Intr-un final nu se mai putu tine pe picioare si se aşeza jos,cu spatele rezemat de usa, imbratisandu-si genunchii si cu capul în jos. Niciodată nu-si imaginase ca i sar putea intampla asta,si vrea acasa,acum mai mult ca niciodata îşi dorea sa se întoarcă în oraşul ei,alături de cei pe care-i iubea si la spital,unde a crescut si a invatat,acasa!
''Trebuia sa plec cu ei atunci!''gandi ea regretand decizia pe care o luase. 
