M-am trezit cu zambetul pe buze.Prezic ca va fi o zi superba.M-am ridicat din pat si am inaintat spre fereastra si deschizand-o,lasand razele soarelui sa-mi incalzeasca fata.Fifi inca dormea,asa ca fara sa fac zgomot,am deschis usa si m-am dus spre camera lui Rahl.
Avea doar o pereche de pantaloni pe el,lasandu-si bustul la vedere.Doamne,ce bine arata!Tentatia era prea mare,asa ca m-am asezat usor pe pat langa el si i-am atins pieptul bine lucrat,trasand linii aiurea.Rahl mi-a prins mana si a deschis ochii.Nu stiam ce sa fac!Eram speriata!Am incercat sa-mi desprind mana,dar el nu-mi dadea drumul.M-am uitat speriata la el,si pentru cateva clipe m-a privit intre-un fel straniu.M-am panicat si am incercat din nou sa-mi desprind mana,dar nedezlipindu-mi privirea de la el.Mi-a dat drumul si m-a intrebat ce caut acolo.
-Eu...eu...d-doar vream...s-sa v-vad ce faci...
Da,explicatia asta e de rahat!Ce ma fac?!
-Calmeaza-te,Alexa,nu te omor,a spus incepand sa chicoteasca.
Am inspirat adanc si mi-am cerut scuze.
-E-n regula,doar ca nu-mi place sa vina cineva in camera mea fara sa-i permit eu.-Ah...atunci eu am plecat.
-Ramai!
Daca nu era vocea aceea care baga frica in mine,poate as fi plecat.M-am asezat pe marginea patului cu privirea in pamant.
-Alexa,nu-ti fie frica.
-Nu mi-e,doar ca...
-Doar ca ce?Poti sa-mi spui orice.
-Nu stiu...E cam aiurea...
-Sunt numai urechi.
-Cand m-am trezit in dimineata asta,simteam nevoia sa te vad.
-Aha. -Ti-am zis ca-i aiurea!am spus rusinata.
-Ma bucur c-ai venit.-Chiar?l-am intrebat uimita,ridicandu-mi privirea spre el.
-Da.
-Damon!Unde e fiica mea!tipa Katherine cu lacrimi in ochi.
Damon incerca in continuare s-o calmeze,dar nu-i prea mergea.Si el era la fel de panicat,dar incerca sa-si pastreze calmul.
Trecuse doua saptamani de cand Alexa disparuse.Katherine plangea zi de zi,noapte de noapte,fara oprire,strigand-o pe fiica ei.Damon era cu fiecare zi mai panicat,mai ingrijorat...Numai trebuia sa treaca mult,ca sa se piarda si el cu firea.Dar nu putea!Trebuia sa-si pastreze calmul.Sa aiba speranta.O va gasi!
-Am o supriza pentru tine!spuse Rahl intrand in camera mea.Urmeaza-ma.
L-am urmat de-ndata.
M-a condus in ''sala regala'',cum ii spuneam eu.Era o incapere mare,ca restul incaperilor din acest castel,cu o masa foarte mare,inconjurata de scaune.
-Alexa!excalama o voce atat de cunoscuta.
Mi-am indreptat privirea spre acea persoana si am vazut-o pe mama,alaturi de tata,unchiu,matusa si Chad.
I-am imbratisat pe toti si le-am povestit tot ce mi s-a intamplat de cand am disparut de la spital si ce mi-a spus Rahl despre mine.
-Ipocrita aia de Lucy!spuse Chad.Cat ma bucur ca-i moarta!
-Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru fiica mea!spuse tata.
-Crede-ma,am facut-o cu placere!
-Eu nu inteleg un lucru,am inceput eu.
-Ce?ma intreaba Rahl nedumerit.
-Voi ati spus c-am lipsit de doua saptamani,am spus privind spre ei,dar eu ma afla aici doar de doua zile.
-Asta e din cauza ca timpul trece diferit in acesta lume,raspunse Rahl.-Aha...
Le-am aratat imprejurimile,am mai povestit,iar cand s-a lasat seara,Declan i-a condus in camerele lor.
In zilele care au venit,Rahl m-a invatat sa-mi controlez Puerea,si cu fiecare zi care trecea,deveneam din ce in ce mai buna.In curand,pregatirea mea va fi gata,si-mi voi indeplini misiunea pentru care am fost adusa aici.In saptaminile astea,am inceput sa tin foarte mult la Rahl,desi cred ca e putin spus ''sa tin''.Mai degraba as putea spune ca a inceput sa-mi placa foarte mult.Imi place sa petrec timpul cu el,iar cand nu-i cu mine,timpul trece greu.Ma topesc dupa zambetul lui si dupa ochii lui albastri.Mereu ma face sa zambesc.Nu vreau sa plec niciodata de langa el.
M-am privit in oglinda si am ramas uimita cat de bine aratam.Rochia venea perfect pe mine,iar combinatia de alb si rosu era superba.Parul il aveam prins intr-un coc,lasand cateva suvite libere.
Am iesit din camera si m-am indreptat spre ''sala regala'',iar pe drum am dat de tata si de Chad,care erau imbracati ca de obicei.Chiar nu vreau sa renunte la hainele din Lumea Noua.
-Arati uimitor!spuse tata sarutandu-ma pe obraz.
-Da,ca o adevarata printesa!continua Chad.
-Multumesc! Ne-am continuat drumul,iar cand am ajuns,le-am vazut pe mama si tusa,si desigur,si pe unchiu,care nici el nu renuntase hainele lui.
Mama purta o rochie rosie,fara bretele,iar la par isi facuse bucle
Iar tusa Elena purta o rochie albastra cu volanase si fara bretele,iar parul il avea prins intr-un coc.
Iar tusa Elena purta o rochie albastra cu volanase si fara bretele,iar parul il avea prins intr-un coc.
In sala erau doar cateva persoane pe care le mai cunoscusem de cand eram aici,dar restul habar n-am cine erau.
-Domnilor si doamnelor,incepu Rahl,as vrea sa comunic ceva foarte important.
Toti erau atenti la el.
-Majoritatea ati cunoscut-o pe Alexa,iar pentru cei care inca n-au avut aceasta placere,ea este,spuse venind spre mine si sarutandu-mi mana.Arati incantator!
M-am inrosit si am spus un ''multumesc'',soptit.
-De fata cu voi,continua el,vreau sa-i cer Alexei sa fie sotia mea.
Am incremenit!Inima imi batea rapid,iar pe fata mea a aparut un zambet.Mi-am impreunat mainile cu ale lui si i-am spus privindu-l in ochi:
-Nimic nu m-ar face mai fericita!
A zambit.Doamne,ce zambet...
Si-a apropiat buzele de ale mele si ni le-am unit intr-un sarut dulce.Era cel mai frumos moment din viata mea.Nu se compara cu cea ce simtisem sarutand-o pe Lucy,era total diferit.El trezea in mine iubire,dorinta,pasiune...Il doream cu fiecare fibra a fiintei mele.Il vream doar pentru mine.Pentru totdeauna. Aplauzele au umplut incaperea,iar noi ne-am oprit din sarut,privind spre invitati.
