Capitolul 10:Gasind-o

     -Va rog,dati-mi drumul!strigă Alexa disperată.Nu mai suport durerea!
     Medicii încercase s-o mai anestezieze,dar în zadar.Nu mai puteau deloc s-o adoarma.Acum era legată de pat,zbatandu-se intr-una.
      -Te rog,scumpo,încearcă sa te linistesti!o ruga Katherine cu lacrimi în ochi mangaindu-i parul.
      -Nu pot!Vreau sa dispară!Te rog,mama,fa ceva!
      Lacrimile îi curgea siroae pe obraji.
      -Îmi pare rău...dar eu...eu...

     Katherine ieşi din salon si se duse pe hol.Nu mai suporta sa-si vadă fata in starea asta.Era sfasietor pentru o mama sa-si vadă copilul suferind si ea sa nu-i poată alina durerea.Damon era si el,de asemenea,distrus.Nici sa stea aproape de fiica lui nu mai putea.

       Darken Rahl iesi din castel sa-l caute pe Declan.Lua un cal si porni spre locul unde stia ca îl va găsi.La vreo doi km depărtare de castel,spargand lemne.      
       -Generale!îl chema Rahl oprind în fata lui.
       -Lord Rahl,cu ce va pot ajuta?

       -Vreau sa te ocupi de tot,pană mă întorc.

       -Iertati-mi indrazneala,dar unde plecaţi?
       -Mă duc după fata.
       -Nu puteţi sa trimite-ti pe altcineva?
       -M-am gandit si eu la asta,Declan,dar nu prea mai am încredere în nimeni.Ştii cum sunt toţi de pe-aici.
        -Aveţi dreptate.
        -Deci,ne-am înţeles?
        -Da!Voi avea grija de tot pană va întoarceţi.
        -Asa.Si ca sa fiu sigur ca nimeni nu-ti va pune vorbele la indoiala,îţi voi da emblema regala.

        Aceasta consta intr-un medalion cu un dragon de argint si cu ochii de safir.
         După ce il dădu,porni înapoi spre castel ca sa se pregateasca de plecare.

          Lacrimile nu încetau niciodată,cum nici ţipetele de agonie n-o făceau.Alexa încerca în continuare sa se elibereze,dar nu putea.
          ''De-as avea puterea sa dispar intr-un loc unde pot fii singura...''gandi ea,si în următoarea secundă se trezi intr-o pădure.
          -Ce naiba...?

          Dar nu avea timp pentru a căuta vreun răspuns,fiindcă durerea tot nu disparuse.Avea senzaţia ca se intensifică cu fiecare clipa care trecea.Se rezema de un copac mai batran,îşi duse mainile la tampla,parcă vrand sa poată opri durerea în acest fel,si incepu sa se maseze.După cateva secunde se ridica si incepu sa alerge prin pădure.Simtea cum pleoapele îi erau din ce în ce mai grele si intunericul o trage spre el.Cazu la pamant.

           Lucy tocmai se hranise si după ce se asigura ca corpurile vor fii sfasiate de animale,continua sa se plimbe prin pădure.Cerul era plin de stele si vantul îi flutura parul.La un moment dat simti un miros cunoscut si-l urma în viteza.Pe o poteca o vazu pe Alexa lesinata.

            -Se pare ca destinul mi te-a scos din nou în cale,iubita mea!spuse luand-o în brate si pornind spre casa ei.

            După ce o ''salvase'' tipul ala de ea,Lucy colinda prin lume de colo-colo,incercand s-o uite,dar degeaba.Alexa era mereu în mintea ei.Asa ca acum doi ani se mutase înapoi în Cluj-Namopca si o urmariea mereu,fara sa-si dea seama nimeni.Iar acum,ca soarta i-o scoase din nou în cale,n-o va mai lasa sa plece.Va face orice!Chiar si s-o constranga.Iubirea se transformase în obsesie.

             O aseza usor pe pat si-i mangaie fata.

             -N-o sa ma mai parasesti niciodată!

             Elene intra în salonul Alexei cu o vaza de flori,cand vazu ca ea nu mai este.Vaza caza,spargande-se în mii de cioburi,si ea alerga spre iesire.

             Katherine si Damon erau pe o banca,vorbind despre o posibila plecare a lui Stefan spre N.Y.,pentru a găsi o vrajitoare,cand Elena îşi facu aparitia strigand:

             -A disparut!

             -Cine a disparut?intreba Damon.

             -Alexa!

             -Ce?!zise Katherine panicata si fugind spre salon cu Damon în urma ei.

             Amundoi ramasera incremeniti cand se confirmara spusele Elenei.

             Alexa se trezi intr-o camera intunecata.

             -Ce naiba?Parca eram în pădure?

             -Eu te-am adus aici,spuse Lucy intrand in raza ei vizuala.

             -Tu!suiera Alexa ridicandu-se din pat si dandu-i o palma.Cum indraznesti?

             -Îmi pare rău pentru ce s-a intamplat în trecut!De data asta va fii diferit!

             -Nu va exista ,,de data asta'',fiindcă eu n-am de gand sa mai stau nici un minut aici!

             Se indrepta spre usa,dar durerea o lovi din nou.

             -La dracu'!

             -Esti bine?!

             -Lasa-mă în pace!tipa alergand spre iesire,dar se impiedica si cazu pe scari.

             -Dumnezeule!

             Blonda se duse langa ea si încerca s-o faca sa reactioneze,dar nimic.O baltoaca de sange incepu sa se formeze în jurul cupului ei,iar bataile inimi îşi pierdeau din putere.

              Lucy se musca vrand sa-i dea din sangele ei Alexei,dar o voce o opri:

               -Nici sa nu indraznesti!

               -Tu cine naiba mai esti?îl intreba pe barbatul în rosu din fata ei.

               -Nu cred ca trebuie sa-ti bati capul cu cine sunt ei,ci cu c-o sa patesti tu.

               -Ha..?

               Se apropie de ea,îi mangaie obrazul,si intr-o fractie de secundă îi infipse un tarus în inima.Lucy se uita uimita la el si cazu moarta jos.
               Barbatu-l cu ochi albastri se apropie de Alexa,îşi puse mainile pe capul ei si o vindeca.O lua în brate si disparu intr-un foc cu noante spre albastru.