Capitolul 2:Chemarea sangelui

            P.V. Alexa

  Mama este plecată din oraş pentru doua saptamani,iar eu am degand sa-mi fac de cap!
      În fiecare zi,timp de cinci ore,aveam voie sa fiu deconectată de la aparate,dar cum mamei îi este frica sa nu păţesc ceva,nu mă lasă deloc.

      Mi-am luat un tricou alb cu dungi gri,o pereche de jeansi si cizme negre.
      Am mai luat banii primiţi de la unchiul Elijah,telefonul si am ieşit din spital fără sa mă vadă cineva.  
      Am mers spre autostrada ca sa fac autostopul,fiindcă nu vream sa merg cu autobuzul sau altceva si sa dau de vreo persoana de la spital,fiindcă o incurcam.
     Am aşteptat timp de 20 de minute pană ce o maşina mi-a oprit.

        P.V. Damon

     Cum am ajuns,am furat un Ferrari si am pornit la drum.
     Eram pe autostrada,cand am văzut o fata facand autostopul,si mi-am zis s-o iau.Am oprit maşina si i-am deschis portiera pasagerului.Ea a urcat multumindu-mi,apoi am pornit maşina.
     Aveam impresia ca o cunosc,deşi nu o văzusem în viaţa mea!
      Era satena,iar ochii caprui,care imi aduceau aminte de o persoana anume.
      -Unde te las?
      -Pai....
      -Locuieşti aici si nu sti unde sa te las?
      -Sincer...nu!Nu prea am iesit!
      -Ok....încotro ai vrea sa mergi?
      -As vrea sa vizitez,sa mă plimb,sa mă distrez...!
      -Si eu!Sunt pentru prima data aici.
      -Grozav!Sa-ti spun ce-i de vizitat pe-aici?
      -Dai bătaie!
      -Pai....ar fi Gradina Botanica,Gradina Zoologica Baia Mare si Parcul Central.Cam atat...restul am auzit ca sunt plictisitoare.
      -Bun!Am chef sa vad nişte animale,tu?
      -Si eu!
      -Atunci Gradina Zoologica sa fie prima.
      -Apoi unde?
      -În parc.Sa ne distram puţin!
      -Da!Şti...?E ciudat!
      -Da,este!La ce te referi?
      -Nu te-am văzut niciodată,si am impresia ca te cunosc de-o viaţa!
      -La asta mă gandeam si eu!
      După cinci secunde am început sa radem ca doi nebuni.
      Cand am ajuns la destinatie,mi-am dat seama ca nici măcar nu ne-am prezentat!
      -Dacă tot ne petrecem duminica împreuna,cred ca ar trebui sa ne ştim numele!
      -Alexa.
      -Damon.
      Cand i-am zis numele meu,a rămas pe ganduri.
      -S-a intamplat ceva?
      -Nu!Mergem?
      -Fetele primele!

      Am văzut toate animalele,am făcut poze...,iar Alexa se uita dornică la un jaguar,de cate ori treceam pe langa el.
      -Ai vrea sa-l mangai?
      -Da,dar mi-e frica!
      -Ai încredere în mine,si ai sa vezi ca n-o sa-ti facă nimic.
      -Damon,e periculos!
      -Mai vedem noi!
      M-am îndreptat spre cuşca lui si am început sa-i vorbesc.În gand.
      ''Vreau sa-ti cer o favoare.''
     ''Cu ce te-as putea ajuta,domnule vampir?''zise el sarcastic.
     Jaguarii astia pot fi uneori atat de enervanti!
     Da...am uitat sa va spun.Vampirii pot comunica cu unele animale,mai ales cu pradatorii.Doar ne asemanam nu?
    ''Ce-ar fi sa te porţi mai frumos,sau o sa ti-o iei.''
    ''Si ce-ai putea sa-mi faci,mă rog?''
    ''Intreabati amicii.''
    ''Vrei sa spui ca tu eşti Damon Salvatore?''
    ''Iap''
    ''Bine.Zi,ce doresti?''
    ''Fata care este cu mine ar vrea sa te mangaie,asa ca as vrea sa stai cuminte si sa nu te repezi la ea.''
    ''Bine,dar vreau ceva în schimb.''
    ''Ce?''
    ''Sa mă scoti de aici!''
    ''Spune-mi numele,ca sa stiu pe cine cumpar.''
    ''Raul.''
    ''Ok,Raul,acum stai cuminte.''
    ''S-a făcut.''
    -Hai,atingel.
    -Nu cred ca ar trebui,zise nesigura.
    -N-ai încredere în mine?
    -Ba da,dar...
    -Nici un dar!
    -Bine,bine!O fac!
    Isi duse incet mana spre Raul,apoi sa linistit cand a văzut ca nu-i face nimic.
    -E asa dragut!
    -Ma bucur ca iti place,fiindcă o sa-l mai vezi.
    Si-a intors capul intrebatoare spre mine,iar eu i-am zis:
    -O sa-l cumpar.
    -O sa cumperi un jaguar?!
    -Da!Si nu-i mai spune asa,nu-i place!
    -Dar cum?
    -Raul.
    -De unde sti?!
    -Secretul meu!Acum astepta aici!
    -Unde te duci?
    -Sa-l cumpar!
    -Aaaaa!Ok!
  
     .  .  .

    După ce l-am lasat pe Raul în padure,sa facă o plimbare pană diseara,am plecat cu Alexa spre Parcul Central.
    -Cat de frumos este!zise ea invartindu-se.
    -Da,e frumos,dar ai grija sa nu ametesti!
    -Am inteles,zise apoi cazu în fund.Capul meu!
    -Ti-am zis!
    -Vad dublu!
    Incerca sa se ridice,apoi cazu din nou si se intinse pe jos.
   Bravo ei!Ce fata desteapta!Sta pe jos!
   Am luat-o de acolo si am asezat-o pe o banca.
   -Esti mai bine?
   -Da,dar tot mă doare capul,si mi-e foame!
   -Ma duc sa i-au nişte floricele?
   -Da...si o apa!
   M-am ridicat sa plec,dar ma oprit.
   -Stai sa-ti dau banii.
   -Pastreazai,i-au de la mine!
   -Dar...
   -Nici un dar!
   Am plecat sa cumpar,iar dupa ce si-a potolit foamea si setea,fiindcă eu am alta ''dieta'',ne-am plimbat cu barca,am mancat inghetata,vata pe bat...
    -Trebuie sa plec,zise ea trista.
    -De ce, e abia 19:00?
    -Nu-ti pot explica!
    -Nu-i nimic.Unde te duc?
    -Spitalul Central de Copii.
    -Spital?
    -Am nişte probleme,zise lasand o lacrima sa-i cada.
    -Hei,nu plange,i-am zis stergandui-o.
    -Asta a fost prima oara cand m-am simtit cu adevarat ''vie''!
    -Si o sa te mai simti!
    -De ce faci asta?
    -Ce?
    -Te porţi asa cu mine!Nici nu mă cunoşti!
    -Sincer,nici eu nu stiu!
    Se asternuse linistea,dar Alexa a spart-o.
     -Ma duci?
     -Sigur.
     După ce am lasat-o la spital,am plecat sa-l iau pe Raul si sa-mi fac rost de o casa.